sâmbătă, aprilie 22, 2017

Lumi pararlele?

De când lucrez mai serios şi mai aplicat pe nişte teme ştiinţifice îi înţeleg mai bine pe specialiştii din domeniile extra-literare. Aş zice că pricep chiar modul lor de a-i privi pe scriitori şi artişti, cumva cu oarecare îngăduinţă prietenoasă sau, mai curând, cu detaşare şi curiozitate. Bucuria lor de a explora câte un detaliu "mărunt" şi rezultatele extraordinare la care ajung uneori, chiar dacă după ani de trudă, le conferă siguranţă şi acel sentiment că nu mai au nevoie de nimic. Şi sunt edificat, cred, şi viceversa, adică în legătură cu atitudinea scriitorilor şi artiştilor în raport cu cercetătorii fizicieni, chimişti, biologi şi alte specii de savanţi. Se pare că, spre deosebire de savanţi, scriitorii şi artiştii nu prea ajung să fie cu adevărat mulţumiţi de creaţia lor, pentru că sunt în căutare permanentă şi pentru că totul este relativ în cazul creaţiei lor. Să descoperi o mitocondrie e ceva sigur. Să scrii un roman e ca un mers pe nisipuri mişcătoare. Aşa se face, poate, că scriitorii şi artiştii nu-şi bat capul cu noutăţile din lumea ştiinţifică, pentru că ei sunt învăţaţi cu experienţa apelor mişcătoare ale fanteziei. Nu că nu m-aş fi gândit la aceste chestiuni şi până acum, dar parcă sunt luminat într-un fel în legătură cu lumile paralele în care trăim.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu