Nu prea suntem atenţi la resursele proprii, emoţionale, intelectuale, care vin din experienţă şi în care ar trebui să fim experţi. Le lăsăm uitate, nebăgate în seamnă, nefolosite, prăfuite, într-o margine a vieţii noastre de zi cu zi. Privim mai degrabă spre ceea ce se spune, luăm de bune etichetele pe care le aplică societatea, ne lăsăm purtaţi de trend-uri. Aici s-ar putea afla o cauză a nemulţumirilor şi suferinţelor noastre.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
A apărut "Bucovina literară" (nr. 1-2-3, 2023), cu multe contribuții valoroase, ca de obicei, dar și cu povestirea mea "Totu... -
Omul himeric trăiește poezia, dar nu face mult caz de această trăire pentru că nu este interesat de ecourile modului său de a percepe viaț...
-
Vasile Baghiu Călătoria sau școala himerică a poeziei trăite Între formele de trăire poetică accesibile în epoca noastră omului himeri... -
Vasile Baghiu Oamenii și războaiele lor mici de fiecare zi Război între noi, uneori. Adesea, de fapt. Cu un război la propriu aproape, l...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu