sâmbătă, ianuarie 28, 2017

La urma urmei, ne identificăm cu poveştile noastre

Lecturi şi gânduri de week-end... Interesantă perspectiva narativă a lui Michael White, fondatorul terapiei narative (împreună cu David Epston), atunci când spune că poveştile oamenilor nu doar reflectă vieţile lor, ci chiar alcătuiesc identităţile lor. La urma urmei, ne identificăm cu poveştile noastre, pe care, în cele mai multe cazuri, le repetăm, le spunem în diferite împrejurări, iar alţii le preiau şi le împrăştie în lume desenând astfel un fel de imagine a noastră. Uneori însă aceste poveşti nu sunt ceea ce ne-am dori, iar ceea ce este chiar mai rău este tendinţa acestor poveşti dominante de a... "domina" şi mai mult peisajul în care ne trăim viaţa şi în care alte poveşti nu mai au, din această cauză, loc. Aceste "alte poveşti" pot răzbi la suprafaţă numai dacă forţăm un pic lucrurile, numai dacă încercăm să fim din când în când "altcineva", numai dacă îndrăznim, singuri sau cu ajutor, să batem cu privirea dincolo de linia orizontului personal. Iar aceasta nu este o amăgire, ci o transformare a poveştii abia gândite în poveste trăită de-adevăratelea.

luni, ianuarie 23, 2017

"Wasn't thinking of anything specific"

Nu mă gândeam la nimic în mod special, vorba cântecului lui Bob Dylan, "wasn't thinking of anything specific", doar scriam lucruri care îmi treceau prin cap la întâmplare când totul a devenit limpede. Scrisul este o căutare a ceva ce nu ştii niciodată dinainte precis ce este. Scrisul este o trăire simultană a trăirii. Scrisul este o poveste care se construieşte în timp ce este povestită. Scrisul este o durere de care vrei să scapi în cel mai puţin dureros mod cu putinţă. Scrisul este "o serie de visuri" sau, mai bine, "a series of dreams", despre care nu ştii la ce ar putea folosi. Scrisul este pasul pe care îl faci mai departe cu intenţia vagă de a prinde ceva din rostul tău în lumea aceasta. Scrisul este curajul de a afla cine eşti cu adevărat. Scrisul este secretul de preţ pe care nu-l vei putea explica nimănui niciodată oricâte mii de pagini ai scrie.

duminică, ianuarie 22, 2017

Ideile răsar din amestecul poveştilor

Uneori vorbesc singur. Nu chiar cu voce tare, nu, pentru că reuşesc, totuşi, să mă abţin, ci mai mult în gând. De fapt, îmi vorbesc mie însumi. Poate fi un ecou de la scris, mă gândesc. Cine ştie? Oricum, e un mod plăcut de a avea o conversaţie cât de cât agreabilă. :) Pentru că ideile vin pe parcurs... Asta e sigur... Acţionează, îmi spun, uneori, ca în zilele acestea, fă nişte paşi în direcţia vag identificată de tine şi vei descoperi că lucrurile se aranjează cum nici nu gândeai sau sperai! Totul este în mişcare, aşa că nu te îngrijora de blocajele pe care le vezi acum, de la distanţa de timp a zilei de azi, pentru că sunt şanse mari ca totul să se combine atunci, în acel viitor apropiat, în aşa fel încât să fie în acord cu dorinţele şi planurile tale, iar drumul tău să fie liber şi fără probleme. Plus că e limpede: gândurile se schimbă... Şi povestea ta de viaţă se modifică... Iar ideile răsar din amestecul poveştilor despre tine pe care le-ai ignorat atâta vreme sau în care nu ai crezut, sau pe care le-ai considerat străine de tine, iar tu nedemn de ele. Constaţi cu uimire că erau chiar poveştile pe care le preferi şi care spun cel mai mult despre cum eşti şi despre cine eşti. Şi despre ce vrei de la viaţă

sâmbătă, ianuarie 21, 2017

Ieri, la volan, singur în maşină, cu muzica mea şi nişte gânduri amestecate

Ieri, la volan, singur în maşină, cu muzica mea şi nişte gânduri amestecate, la Bucureşti şi înapoi într-o singură zi, pentru interviul de liberă practică în psihologia clinică (autonom) - got it! :), încercam să-mi pun în ordine nişte scene din roman, însă întunericul şi luminile farurilor la început, apoi peisajele limpezite încet ca o fotografie developată, câmpiile ninse, mormanele de zăpadă şi aglomeraţia din marele oraş, oamenii grăbindu-se, întoarcerea pe şoselele uscate, prin orăşelele şi satele noastre împărtăşind aceeaşi viaţă parcă fără viaţă, toate m-au făcut să-mi doresc şi pentru paginile scrise să fie cumva la fel ca toate aceste secvenţe, împreună şi risipite, laolaltă şi aruncate la întâmplare, imaginea unei lumi aparte, aceasta a noastră aici pe meleaguri, plină de viaţă şi anemică în acelaşi timp, însufleţită de speranţe şi lipsită de orizont deopotrivă, doborâtă şi victorioasă parcă, pe cale de a ieşi la liman şi trântită la pământ fără putere. Iar acum, de dimineaţă, ceva din impresiile de ieri s-a strecurat, îmi pare, şi în stingherele pasaje care încearcă să mişte cu un metru mai încolo caravana lumii din roman. Aş vrea ca aceste pagini să ţipe, să strige, să protesteze, să spună, vorba poetului, "ce e rău şi ce e bine", să adune durerile şi să le ofere sub formă de bucurii adevărate pe care nimeni niciodată nu va putea să le uite. Aş vrea, dar ele doar şoptesc fără agitaţii inutile, spun fără patimă ceva despre ceea ce trăim, scot la iveală fără ostentaţie o lume care aspiră (adoră) să semene cu aceasta adevărată şi ficţională în care ne facem veacul.

duminică, ianuarie 15, 2017

Demisia din calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor

DECLARAŢIE DE DEMISIE DIN CALITATEA DE MEMBRU AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA
(trimisă azi, 15 ianuarie 2017)
Prin prezenta, subsemnatul semnalează acţinile abuzive şi derapajele manageriale recente ale conducerii Uniunii Scriitorilor din România: schimbarea regulamentului pentru crearea posibilităţii pentru al treilea mandat (suplimentar) în funcţia de preşedinte, înfiinţarea unei comisii de „monitorizare, suspendare şi excludere” amintind de perioada anilor cincizeci, excluderile mai multor scriitori (operate deja de această orwelliană comisie, pentru „vina” de a fi exprimat alte opinii decât cele oficiale şi pentru iniţiative perfect legitime în vederea reformării U.S.), oferirea de premii pe criterii clientelare, transformarea revistei „România literară” într-un organ de presă care îi critică pe scriitorii reformişti şi pe cei care nu sunt „pe linie”, cultivarea în fruntea filialelor a unor scriitori obedienţi faţă de actuala conducere, organizarea de „excursii poetice” şi „turniruri” care par mai mult recompense pentru autorii susţinători ai actualei conduceri, lipsa disponibilităţii pentru dialog, relaxarea criteriilor de admitere în organizaţie şi transformarea ei într-o grupare de mii de autori care nu pot proba vreo activitate literară autentică şi care sunt manipulaţi şi şantajaţi pe seama „jumătăţii de pensie”, lipsa proiectelor adevărate de promovare a literaturii române actuale şi a scriitorilor români în Europa, lipsa proiectelor adevărate de cultivare a memoriei literare.
Consider că, prin stilul autoritarist pe care l-a adoptat, actuala conducere prejudiciază imaginea şi statutul scriitorului în România, induce un climat toxic în mediile litarare, descurajează creativitatea şi creatorii şi oferă un model negativ generaţiei tinere de scriitori şi societăţii în general.
Personal, am semnalat aceste probleme, dar conducerea U.S. fie a ignorat demersurile mele (publicistice, civice), fie a căutat, prin mijloace necinstite, să mă descurajeze şi să mă pună la punct. Nu mă mai simt reprezentat de această organizaţie. Dimpotrivă, a mai continua să fiu membru al ei ar însemna să legitimez încălcarea libertăţii de expresie, minciuna, impostura şi bunul plac al conducerii.
Prin urmare, îmi prezint demisia din calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Vasile BAGHIU 15 ianuarie 2017
Consiliului de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România

Trei răspunsuri despre romanul „Alergările unui scriitor” de la autorul lui, Vasile Baghiu (în Familia, "Cum?", rubrică susținută de Mircea Pricăjan)

1.  Cum s-a conturat ideea romanului „Alergările unui scriitor”? Ideea a apărut după ce începusem o serie de alergări în încercarea de a con...