marți, martie 29, 2016

Nu vă mai încurcaţi, numiţi-ne direct "duşmanii poporului", tovarăşi!

Însufleţit de grija pentru soarta Uniunii Scriitorilor din România, Adrian Alui Gheorghe (membru în celebra de acum comisie fantomatică de excluderi) ne dă o altă mare lovitură, nouă, scriitorilor reformişti. Într-un editorial din cel mai recent număr al revistei "Conta", scriitorul ne compară cu... teroriştii. În viziunea lui Nicolae Manolescu şi a lui Alex Ştefănescu, suntem netalentaţi, vai de capul nostru. Daniel Cristea-Enache caută printre noi, cu lupa corectitudinii politice, "antisemiţi" şi "neo-legionari". Iată că am ajuns, prin grija scriitorului Alui Gheorghe, şi "terorişti". Oare de ce - mă întreb - se chinuie oamenii aceştia să găsească diverse formule incriminatorii pentru noi când au (încă) la îndemână mult mai cuprinzătoarea expresie "duşmanii poporului"? :) AAG: "Asistăm, de ceva vreme, la un atac susţinut împotriva Uniunii Scriitorilor ca instituţie, împotriva celor care o conduc, fie în calitatea lor de “administratori”, fie în calitatea lor de scriitori. Dar atacurile sînt şi împotriva celor care mai cred într-o formă instituţional-sindicală a scriitorilor din România. Planurile se confundă, automat, “administratorul” brusc nu mai are nicio brumă de talent, scriitorul-administrator devine o cîrpă de şters pe jos. Internetul preia umorile şi le transformă în steaguri. Discursul şi gestica în spaţiul public sînt “talibanizate”. “Determinarea umorală” ne dă imaginea teroristului care încins cu centura de grenade se aruncă în aer cu tot cu instituţia numită “uniunea scriitorilor”, cu tot cu cei care o reprezintă. Da, lumea trebuie să se termine azi şi aici!"

sâmbătă, martie 26, 2016

În oraşul meu, Piatra-Neamţ, trăiesc peste 30 de scriitori

În oraşul meu, Piatra-Neamţ, trăiesc peste 30 de scriitori, poate 50, nu ştiu. Cu ocazia intervenţiilor publice, toţi vorbesc despre etică, morală, sensibilitate poetică, dreptate, principii şi aşa mai departe. Când s-a întâmplat însă mişcarea scriitorilor din filiala Iaşi a USR pentru democratizarea organizaţiei, acum mai bine de zece ani, m-am trezit singurul scriitor din acest oraş de partea reformiştilor. Atunci mişcarea nu a reuşit. Am primit, la acea vreme, insulte de la cei care având funcţii în Filiala USR Iaşi aveau ceva de apărat (numai) pentru propriile interese. Inclusiv de la Adrian Alui Gheorghe, membru acum în aşa-numita şi ruşinoasa Comisie de Monitorizare, Suspendare şi Excludere a Uniunii Scriitorilor din România, comisie care dă afară din Uniune, ca pe vremea comunismului, scriitori care "îndrăznesc" să critice conducerea USR în frunte cu Nicolae Manolescu. Din nou, după ani, când Grupul pentru Reformă a USR (al cărui membru sunt) încearcă să aducă normalitatea în Uniunea Scriitorilor din România, constat că sunt singurul scriitor de această parte a "baricadei" în oraşul meu. Dragi colegi scriitori nemţeni, când ne mai întâlnim, nu-mi mai vorbiţi, vă rog, despre cât de mult vă revoltă nedreptăţile din lumea literară din România! Sunt dispus, omeneşte, să vă ascult numai despre nedreptăţile vieţii voastre în general!

Să zâmbim ("contrazicându-ne singuri") cu Nicolae Manolescu...

În cel mai recent număr al României literare (12/2016), criticul Nicolae Manolescu scrie despre poetul Gabriel Chifu. Cronica este, fireşte, o încercare de a-l consola pe contestatul (de către scriitorii cei răi şi haini la suflet care "nu i-au citit poezia") laureat al Premiului Eminescu pentru supărările pricinuite de "revolta absurdă a unor scriitori, unii tinerei, alţii bătrâiori, printre ei, şi câţiva critici" care "s-au mărginit la a-i batjocori poezia". "Recunosc, totodată, că nu-mi face plăcere să mă războiesc cu imbecilii.", spune criticul într-un loc, uitând că numai cu câteva pasaje mai înainte deplângea "limbajul suburban, dincolo de orice închipuire, al unor pretinşi (destui!) poeţi sau critici". Aceştia, se înţelege, au devenit "pretinşi" numai pentru că îndrăznesc să zgârie bronzul statuii "ne-pretinsului" poet atât de nedreptăţit şi urgisit şi, mai mult, chiar să conteste autoritatea marelui critic care - by the way! - nu mai scrie critică de un sfert de veac.

marți, martie 22, 2016

„Strâns uniţi” împotriva reformiştilor USR

Sunt uimit de perseverenţa conducerii Uniunii Scriitorilor din România şi a preşedintelui ei, criticul Nicolae Manolescu, în comiterea abuzurilor faţă de membrii Grupului pentru Reformă a USR şi protestez (atât cât poate însemna un protest aici pe Facebook) împotriva acestui stil de conducere care aminteşte de regimurile dictatoriale.
Pe 21 martie 2016 (de Ziua Mondială a Poeziei!), aşa-numita „Comisie de Monitorizare, Suspendare şi Excludere a Uniunii Scriitorilor” (alcătuită din scriitorii Mircea Mihăieș, Daniel Cristea-Enache, Adrian Alui Gheorghe, Gabriel Coșoveanu și Răzvan Voncu) şi Consiliul Uniunii Scriitorilor au decis a doua serie de excluderi. De data aceasta, au fost vizaţi scriitoriiCristian TeodorescuFlorin Iaru, Ioana Crăciunescu, Dan Iancu, Cosmin Perţa, Valeriu Mircea Popa, Cristian Tiberiu Popescu, Octavian Soviany,Adrian SuciuPaul ViniciusDaniel Vorona, care fuseseră aleşi în noua conducere a USR la Adunarea Generală din 19 martie 2016, organizată de o parte dintre scriitorii Grupului pentru Reforma USR.
Faptul că Nicolae Manolescu şi conducerea USR NU iniţiază şi NU acceptă un dialog cu noi, scriitorii reformişti şi au, dimpotrivă, acţiuni de intimidare a membrilor USR care vin cu propuneri de reformare a organizaţiei vorbeşte limpede despre caracterul nedemocratic al intenţiilor şi comportamentelor lor.
În plus, în ultimul timp, revista "România literară" (pe a cărei primă pagină scrie că este „editată de Uniunea Scriitorilor din România”) a devenit un organ de presă în care sunt criticaţi în fiecare număr scriitorii reformişti, aşa cum "Săptămâna" de pe vremuri ataca scriitorii incomozi pentru regimul comunist. De altfel, semnalul că publicaţia urma să devină un instrument de propagandă şi de pedepsire a incomozilor a fost dat chiar de Nicolae Manolescu atunci când i-a interzis celui mai important opozant al regimului comunist dintre scriitori, Paul Goma, publicarea în paginile ei, fiind deja cunoscut ruşinosul său editorial „Adio, domnule Goma!” din 1998. Din păcate, atunci nu prea au existat proteste din partea scriitorilor, ceea ce a agravat, cred, lucrurile până la a ajunge în stadiul acesta al excluderilor, intimidărilor şi abuzurilor.
Abuzurile acestea ale conducerii USR în frunte cu Nicolae Manolescu au atras recent atenţia şi organizaţiei PEN-Club, care a reacţionat printr-un comunicat: "Ne îngrijorează posibilitatea ca asemenea măsuri să afecteze, dacă nu libertatea de gîndire şi exprimare, în orice caz climatul moral şi intelectual de care este nevoie pentru a întreţine respectul faţă de aceste libertăţi. (...) Credem că metodele de intimidare şi de excludere sînt improprii epocii în care trăim. Ele pot sufoca, pe termen scurt sau lung, asumarea libertăţii de opinie şi pot pune în pericol rolul scriitorului român, ca vector al curajului, demnităţii şi democraţiei."
Din nefericire, aceşti scriitori care vremelnic deţin nişte funcţii şi care, împreună, „strâns uniţi”, au luat astfel de decizii de excludere a colegilor lor nu par să-şi facă probleme de conştiinţă. Execută „în unanimitate”, întocmai ca pe vremuri, dorinţele şi ordinele criticului Nicolae Manolescu, un om care a avut suficiente derapaje etice în ultimii ani ca să mai poată fi credibil ca lider.
În fine, sunt uimit, repet, că derapajele acestea de factură comunistă sunt posibile şi în 2016. Şi, evident, sunt solidar cu scriitori excluşi abuziv.

miercuri, martie 16, 2016

Resursele inepuizabile de bunătate pe care mulţi oameni încă le au

Mă minunez - nu am alt cuvânt - de resursele inepuizabile de bunătate pe care mulţi oameni încă le au în condiţiile lumii de azi. Zâmbetul discret de încurajare, acceptarea tacită a unor greşeli din partea celorlalţi, trecerea cu vederea a unor stângăcii, ajutorul lipsit de orice urmă de emfază, atitudinea prietenoasă fără umbră de falsitate, grija de a nu răni sensibilităţi acute, vorba bună spusă în trecere dar care se lipeşte de suflet, umorul cel de calitate care topeşte orice luare în tragic a lucrurilor şi orice puseu individual de infatuare, ştergerea cu intenţie a memoriei rele şi iertarea pentru a îngădui şansa unui cât de cât viitor, recunoaşterea meritelor celorlalţi şi vorbirea lor de bine în absenţă, acceptarea matură şi înţeleaptă a măruntelor umilinţe de fiecare zi, tăcerea salvatoare, vorbirea limpede şi necertăreaţă în apărarea dreptăţii, ignorarea deopotrivă superioară şi la locul ei a răutăţii gratuite. Minunăţii de-ale oamenilor care răsar ca din nimic atunci când ne aşteptăm cel mai puţin oferind plusul acela de speranţă care ne readuce pe linia de plutire.

vineri, martie 11, 2016

Reacţie PEN-Club împotriva excluderilor din USR

Sunt mulţumit că PEN-Club are o reacţie împotriva sancţiunilor decise de USR şi pe care noi, scriitorii membri ai Grupului pentru Reforma USR, le considerăm abuzive, motiv pentru care am şi făcut publică în urmă cu câteva zile o scrisoare deschisă Centrului PEN Român.

PEN-CLUB: "Ne îngrijorează posibilitatea ca asemenea măsuri să afecteze, dacă nu libertatea de gîndire şi exprimare, în orice caz climatul moral şi intelectual de care este nevoie pentru a întreţine respectul faţă de aceste libertăţi. (...) Credem că metodele de intimidare şi de excludere sînt improprii epocii în care trăim. Ele pot sufoca, pe termen scurt sau lung, asumarea libertăţii de opinie şi pot pune în pericol rolul scriitorului român, ca vector al curajului, demnităţii şi democraţiei."
http://www.observatorcultural.ro/articol/reactii-impotriva-sanctiunilor-decise-de-usr/

miercuri, martie 09, 2016

În loc de proiecte, comisii staliniste de excluderi la USR

La urma urmei, chiar în timpul conducerii actuale a Uniunii Scriitorilor din România cumpărarea cărţilor, frecventarea bibliotecilor şi ocupaţia cititului au ajuns în România la cifre care ne situează pe ultimul loc în Europa. O parte din răspundere în această gravă problemă ar trebui să fie asumată - fireşte, alături de ICR, Ministerul Culturii, Ministerul Educaţiei, edituri şi mass-media - şi de toţi cei care au vreo funcţie în această organizaţie a scriitorilor, USR, a cărei imagine este în cădere liberă. Unde sunt proiectele reale (nu activităţile de bifat în tabele!) în care scriitorii să aibă dialog real cu adolescenţi şi tineri? De ani şi ani merg prin şcoli (din iniţiativă proprie!) la întâlniri cu elevi pe tema beneficiilor ocupaţiei cititului pentru viaţă în general (am câteva sute de astfel de ore la activ, ca să spun aşa), dar am văzut atât de rar ca USR să iniţieze astfel de activităţi sau să fie interesată să ofere sprijin unor proiecte individuale pe acest subiect. Sunt sigur că dacă USR ar intra cu adevărat în şcoli, prin membrii săi de valoare, în cadrul unui proiect naţional pe termen lung (pus eventual la cale în colaborare cu Ministerul Educaţiei), lucrurile ar arăta altfel, mult mai bine adică, în toată ţara. Mai mult, lipsa de disponibilitate pentru dialog a acestei conduceri a USR (cu tot cu comisiile ei inchizitoriale nou înfiinţate) face ca lucrurile să se înrăutăţească şi mai mult. Este păcat să vezi cum oameni din actuala conducere a USR, în frunte cu criticul Nicolae Manolescu, altfel scriitori cu potenţial de creativitate remarcabil, îşi risipesc energiile într-o îndârjire complet inadecvată vremurilor şi refuză să iniţieze un dialog în spiritul democraţiei şi aşa cum i-ar obliga poziţia în care se află, cu membrii Grupului pentru Reformă a USR. Noi, membrii acestui grup, vrem transparenţă, vrem proiecte adevărate, vrem ca premiile să fie oferite, cum se spune, pe bune, vrem ca forţările statutului şi ale regulamentelor organizaţiei să nu se mai repete, vrem alegeri libere, vrem un climat bun în lumea literară. E atât de mult? Şi e atât de grav încât să fie înfiinţate comisii de tip comunist care să pună la punct scriitorii "nealiniaţi", să pună pumnul în gură celor care exprimă păreri diferite de ale celor din conducere?

marți, martie 08, 2016

Schimb de e-mail-uri cu preşedintele filialei Iaşi a USR

În loc să ofere răspunsuri la semnalările noastre, ale Grupului pentru Reformă a Uniunii Scriitorilor din România, conducerile filialelor USR fac verificări "om cu om" într-un stil care mie îmi aminteşte tot de comunism. Redau mai jos atât email-ul pe care l-am primit de la preşedintele filialei Iaşi a USR, cât şi răspunsul pe care i l-am trimis. :) "Stimate coleg Vasile Baghiu, La ședința extraordinară a Consiliului Uniunii Scriitorilor din România de la sfârșitul lunii februarie 2016 ( comunicatul trimis de Consiliu către USR Filiala Iași îl găsiți în attach), între altele, s-a discutat despre autenticitatea semnăturilor pentru autointitulatul Grup pentru Reformă a USR. Cum printre semnatari în conformitate cu lista expediată de USR vă aflați și dumneavoastră, vă rugăm să confirmați/infirmați corectitudinea informației, pentru a comunica USR afirmația dumneavoastră. Vă mulțumim pentru înțelegere. Președinte USR Filiala Iași, Cassian Maria Spiridon"  "Stimate coleg Cassian Maria Spiridon, Vă mulţumesc pentru e-mail. În discuţiile pe care noi cei din Grupul pentru Reformă a USR le-am avut, au fost abordate, între altele, şi probleme precum lipsa de transparenţă a conducerii USR, modul grăbit în care statutul a fost modificat pentru a permite preşedintelui să candideze pentru al treilea mandat, felul părtinitor în care Premiul Eminescu a fost acordat vicepreşedintelui Consiliului USR, etichetarea membrilor acestui grup de reformă drept "nereprezentativi", "netalentaţi" etc. ca metodă de intimidare, de către preşedinte şi alţi membri ai conducerii USR, în fine, lipsa oricărei iniţiative de dialog a conducerii USR cu grupul nostru. Cum între membrii conducerii USR vă aflaţi şi dvs., vă rog să confirmaţi/infirmaţi dacă din punctul dvs. de vedere problemele semnalate de noi sunt reale şi legitime şi dacă atitudinea noastră critică este sau nu în spirit democratic, pentru a comunica GR-USR "afirmaţia" dvs.. În ceea ce priveşte cerinţa dvs., protestul meu a fost public (preluat de unele ziare şi blog-uri), iar faptul că aparţin acestui grup este o chestiune personală pentru care nu trebuie să dau seamă conducerii USR. Conducerea USR însă trebuie să dea seamă pentru derapajele ei din ultimii ani, în special pentru lipsa de disponibilitate la dialog, pentru modul autoritarist în care înţelege să rezolve o problemă apărută în cadrul organizaţiei. Dvs., conducerea USR, trebuie să oferiţi răspunsuri în privinţa unor deficienţe de gestionare a organizaţiei, nu noi, GR-USR, care semnalăm aceste deficienţe. Vă mulţumesc pentru înţelegere! Vasile Baghiu membru USR, GR-USR, PEN-CLUB"

Trei răspunsuri despre romanul „Alergările unui scriitor” de la autorul lui, Vasile Baghiu (în Familia, "Cum?", rubrică susținută de Mircea Pricăjan)

1.  Cum s-a conturat ideea romanului „Alergările unui scriitor”? Ideea a apărut după ce începusem o serie de alergări în încercarea de a con...