marți, septembrie 08, 2015

Pe drum, fără deadline

Aproape de nicăieri venind ajungi uneori,
deşi e prea literar şi nu se potriveşte
cu nimic din ce trăieşti la limită, iar partea
mai dificilă nu e aici, în dimineaţa
care-ţi promite o bună înţelegere a lucrurilor complicate,
cu tot cu tristeţea în plin anotimp al bucuriei,
cu discuţiile fără rost în cotloane domestice
care n-au cunoscut disperarea,
şi nici durerea despre care nu poţi spune nimic
în favoarea ta, un impas sufletesc strigat
la portavoce pe străzi din Erevan,
în festivaluri de poezie cu nume care trimit la marele potop,
nici măcar în armeana bătrână,
dar nici în limba ta est-europeană,
ci în graiul universal al omenirii călătoare de azi.
Vezi partea scrisă a trăncănitului continuu
din locurile publice unde se pune la cale viitorul?
Ştiu, cuprinsă de aura ta ştiută de frumuseţe,
ai fi în stare să treci peste nimicuri,
dar ai graţia de a le lua în seamă,
ceea ce dă un plus de speranţă
lumii noastre aduse la limită.
Suntem pe drum, fără deadline, fără ţintă,
fără hartă sau gadget-uri de ultimă oră,
fără măcar o minimă ştiinţă a trecerii timpului,
fără destin. Doar o veselie suspectă care ne cuprinde
când suntem mai mulţi, iar asta înseamnă oricum ceva

indiferent de situaţie. 

Trei răspunsuri despre romanul „Alergările unui scriitor” de la autorul lui, Vasile Baghiu (în Familia, "Cum?", rubrică susținută de Mircea Pricăjan)

1.  Cum s-a conturat ideea romanului „Alergările unui scriitor”? Ideea a apărut după ce începusem o serie de alergări în încercarea de a con...