Aseară, aici la
Piatra Neamţ, revedere după mulţi ani cu poetul Ioan Es. Pop. Nu sunt dintre
cei lesne dispuşi să atribuie superlative chiar oricărui produs al imaginaţiei
sale poetice şi nici dintre cei care l-au consolat pentru "durerea"
de a fi mărturisit colaborarea. Trebuie însă să recunosc că omul este special,
iar poetul din el are substanţă. Discuţie plăcută, lămuritoare, relaxantă,
umană şi perspectiva bună a unei comunicări mai strânse şi, poate, a prieteniei.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
A apărut "Bucovina literară" (nr. 1-2-3, 2023), cu multe contribuții valoroase, ca de obicei, dar și cu povestirea mea "Totu... -
Omul himeric trăiește poezia, dar nu face mult caz de această trăire pentru că nu este interesat de ecourile modului său de a percepe viaț...
-
Vasile Baghiu Călătoria sau școala himerică a poeziei trăite Între formele de trăire poetică accesibile în epoca noastră omului himeri... -
Vasile Baghiu Oamenii și războaiele lor mici de fiecare zi Război între noi, uneori. Adesea, de fapt. Cu un război la propriu aproape, l...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu