miercuri, iunie 19, 2013

Ultimele pagini ale romanului sunt cele mai dificile

Așa se întâmplă mereu, e clar: ultimele pagini ale romanului sunt cele mai dificile. Nu o să mă plâng aici, totuși, pe tema aceasta. Și nici pe altă temă. Sunt mulțumit că mi-a dat Dumnezeu înclinația spre scris, în fine, talentul, ceea ce mă răsplătește deja pentru toate suferințele vieții. Nu toată lumea are parte de o astfel de consolare. În fond, acum la final totul e o chestiune de răbdare. Răbdare de a înainta, chiar dacă încet, pe drumul pe care am pornit, pe care am mers până acum aproape fără să simt că înaintez, ca într-o plimbare cu bicicleta în adolescență cu prietenii. Voință de a nu face inutil tot efortul. Și mai este - e limpede - și gândul aproape permanent la cititorii, atâția câți vor fi fiind, care așteaptă poate - cine știe? - acel obiect-carte care cuprinde frământările mele din ultimul an, povestea aceasta care s-a limpezit încetul cu încetul și la scrierea căreia au fost martori aici, pe această pagină imaterială. Cred că pot să mă încumet să spun că finalul merge încet, dar sigur.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu