A fost mai greu azi cu paginile la roman, dar până la urmă a mers. E sâmbătă, week-end, iar lucrurile îşi încetinesc viteza, motoarele trec pe "relantir", zăpada şi frigul mai pierd şi ele teren, încet-încet, în lupta cu dorinţele noastre de a vedea odată şi odată primăvara, în sfârşit, chiar şi scrisul, pe seama căruia scriitorii (including myself) îşi fac tot felul de idei exagerate în cap, trece pe un fel de registru de secol nouăsprezece, mai aşezat, mai de "pană de gâscă", sau de "toc şi cerneală", sau chiar de secol douăzeci, cu stilou, sau, mai bine, cu ţăcănit de maşină de scris. Ah, am şi acum maşina de scris... Dar să nu patetizăm prea mult... Suficient pentru azi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
A apărut "Bucovina literară" (nr. 1-2-3, 2023), cu multe contribuții valoroase, ca de obicei, dar și cu povestirea mea "Totu... -
Omul himeric trăiește poezia, dar nu face mult caz de această trăire pentru că nu este interesat de ecourile modului său de a percepe viaț...
-
Vasile Baghiu Călătoria sau școala himerică a poeziei trăite Între formele de trăire poetică accesibile în epoca noastră omului himeri... -
Vasile Baghiu Oamenii și războaiele lor mici de fiecare zi Război între noi, uneori. Adesea, de fapt. Cu un război la propriu aproape, l...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu