În
zilele în care nu scriu nu trăiesc neapărat mai mult. Cu cât mă îndepărtez de
scris, cu atât mă îndepărtez parcă și de trăit. Nu, nu spun că nu mai pot trăi
fără scris. Nici prin cap nu-mi trece o asemenea îngâmfată exagerare. Încerc
doar să înțeleg acest mecanism secret care îmi ține sub control stările de
tristețe și bucurie, de dezamăgire și entuziasm, într-o manieră umană și plină
de înțelegere, stranie și extraterestră.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
A apărut "Bucovina literară" (nr. 1-2-3, 2023), cu multe contribuții valoroase, ca de obicei, dar și cu povestirea mea "Totu... -
Omul himeric trăiește poezia, dar nu face mult caz de această trăire pentru că nu este interesat de ecourile modului său de a percepe viaț...
-
Vasile Baghiu Călătoria sau școala himerică a poeziei trăite Între formele de trăire poetică accesibile în epoca noastră omului himeri... -
Vasile Baghiu Oamenii și războaiele lor mici de fiecare zi Război între noi, uneori. Adesea, de fapt. Cu un război la propriu aproape, l...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu