Dimineața
foarte devreme scriu la roman cam două ore, la serviciu lucrez la o carte de
psihologia sănătății, pe drumul spre casă mă gândesc la amândouă, acasă discut
cu copiii (când sunt în vacanță) și cu soția, citesc, mă uit la televizor,
navighez pe net, apoi, în unele zile, dacă avem chef, ieșim seara prin oraș,
mergem în vizită la rude sau prieteni - nu foarte des pe cât ne-ar plăcea, totuși.
Uneori, îmi place să gătesc, la fel de mult cum îmi place să scriu. Dacă stau
bine și mă gândesc, ar trebui să înțeleg limpede că stilul acesta de viață este
unul de care nu am nici un motiv să mă plâng. Și nici nu mă plâng absolut
deloc. Aveți de a face cu un om fericit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
A apărut "Bucovina literară" (nr. 1-2-3, 2023), cu multe contribuții valoroase, ca de obicei, dar și cu povestirea mea "Totu... -
Omul himeric trăiește poezia, dar nu face mult caz de această trăire pentru că nu este interesat de ecourile modului său de a percepe viaț...
-
Vasile Baghiu Călătoria sau școala himerică a poeziei trăite Între formele de trăire poetică accesibile în epoca noastră omului himeri... -
Vasile Baghiu Oamenii și războaiele lor mici de fiecare zi Război între noi, uneori. Adesea, de fapt. Cu un război la propriu aproape, l...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu