Romanul la care lucrez are nevoie de prezența mea zilnic.
Simt că dacă trece o zi fără să deschid fișierul în care își duce viața de
manuscris neterminat va face cumva și îmi va îngreuna munca la paginile
următoare, la a doua jumătate rămasă de dus mai departe. Împotriva uitării și
pentru ținerea permanentă sub control a întregului, recitesc în unele zile
paginile toate, mă duc înapoi, îmi notez chestii
de adăugat, încerc să ofer asistență lumii care a prins deja contur. Nu am
libertate totală. Adesea, situațiile și personajele capătă un fel de viață
proprie, merg într-o direcție pe care nu am plănuit-o, însă nu-mi displace
deloc, pentru că totul este să fiu pe aproape, pentru proceduri de reanimare urgente
ale cine știe cărei scene care băltește, potolirea spiritelor, temperarea
entuziasmelor lirice, repornirea motoarelor pentru noi decolări.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
A apărut "Bucovina literară" (nr. 1-2-3, 2023), cu multe contribuții valoroase, ca de obicei, dar și cu povestirea mea "Totu... -
Omul himeric trăiește poezia, dar nu face mult caz de această trăire pentru că nu este interesat de ecourile modului său de a percepe viaț...
-
Vasile Baghiu Călătoria sau școala himerică a poeziei trăite Între formele de trăire poetică accesibile în epoca noastră omului himeri... -
Vasile Baghiu Oamenii și războaiele lor mici de fiecare zi Război între noi, uneori. Adesea, de fapt. Cu un război la propriu aproape, l...
Urmaresc fascinata procesul acesta al nasterii unei carti la fel cum priveam odinioara miracolul prin care bunica, amestecand faina, apa si sarea, fiecare lipsita de savoare, reusea sa ne puna pe masa ceva atat de gustos, atat de frumos si cu inegalabil miros...
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru urmărire... :) Sper să termin totul până în primăvară, iar în vară sau în toamnă să meargă la tipar.
Ștergere