Azi dimineață am șters două pagini din romanul în lucru.
Pur și simplu, nici nu sunau bine, nici conținutul nu era cine știe ce. Aș
putea spune că am muncit degeaba, dar ar fi neadevărat. Paginile care nu mai
sunt acum, care însă mi-au solicitat la fel de mult energiile, concentrarea și
pasiunea ca oricare altă pagină rămasă, au adăugat ceva ce îmi va fi de folos
mai departe, la scris și poate în viață, mai departe, spre finalul cărții și în
zilele vieții, situații în care știu sigur că voi avea nevoie să fi greșit
suficient ca să înaintez și să fiu cât de cât mulțumit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu