Când scriu e limpede că trebuie să mă debarasez de
Facebook și toate chestiile astea legate de lumea în care trăiesc. Fără
detașarea de ele risc superficialitatea, care oricum mă pândește la tot pasul,
fiind în natura proprie, nu mi-e rușine s-o recunosc. Există ceva numai al
paginii scrise, ceva misterios care refuză orice conexiune cu lucruri
exterioare. Este, cred, ceea ce face din literatură un punct de sprijin pentru
atâția oameni și o motivație în plus pentru unii ca mine, care continuă să scrie
ca și cum ar avea tot timpul din lume la dispoziție și nu ar depinde de nimic
în afară de foaia de hârtie sau de computer.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
A apărut "Bucovina literară" (nr. 1-2-3, 2023), cu multe contribuții valoroase, ca de obicei, dar și cu povestirea mea "Totu... -
Omul himeric trăiește poezia, dar nu face mult caz de această trăire pentru că nu este interesat de ecourile modului său de a percepe viaț...
-
Vasile Baghiu Călătoria sau școala himerică a poeziei trăite Între formele de trăire poetică accesibile în epoca noastră omului himeri... -
Vasile Baghiu Oamenii și războaiele lor mici de fiecare zi Război între noi, uneori. Adesea, de fapt. Cu un război la propriu aproape, l...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu