Pentru o
țară este mai mult o chestiune de economie
sau poate
de politică,
dar pentru un om este cu
siguranță o alegere
dificilă de viață și de
moarte.
Natură virgină, căruțe cu
fân pe șosea,
urși care coboară din
pădure
ca să mănânce din
tomberoanele de gunoi,
cerșetori la fiecare colț
de stradă,
cercetători și profesori anonimi
care încă se țin în
picioare și nu întind mâna
deși ar cam fi în
situația asta,
miniștri care nu par să
fi citit o carte în viața lor,
țărani care cumpără
pufuleți de la magazinul din sat,
emisiuni despre spiritul
civic la televizor,
performanțe europene la
decesele cauzate de accidente rutiere,
bătrâni singuri vorbind
la telefoane mobile cu lacrimi în ochi…
Iar peste toate astea și
dincolo de alte lucruri nespuse
vine speranța de viață,
optimismul și încrederea
în viitor,
vitalitatea care îi
uimește pe specialiștii în supraviețuire,
fericirea promisă.
Pentru o țară poate fi
mai ușor,
cum pentru un gând să
treacă de la un subiect la altul,
dar pentru un om nu,
deloc,
nici măcar cum ai trece,
să zicem, de la viață la moarte
fără să înțelegi măcar o
clipă ce se întâmplă cu tine.
Vasile Baghiu / 11 octombrie 2012
Vasile Baghiu / 11 octombrie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu