luni, octombrie 29, 2012

Din nou acasă, după o călătorie în Armenia

Aproape două săptămâni de vizite, workshop-uri, lecturi publice, street poetry performances, discuții, întâlniri cu studenții în universități, într-o țară, Armenia, cu un trecut încărcat de cultură și un prezent încă neașezat... Am cunoscut scriitori speciali din mai multe părți ale lumii, am discutat cu ei, am văzut mănăstiri și muzee, orașe și locuri de la țară, au fost momente de poezie trăită și de comuniune sufletească, sub protecția gazdelor noastre atente și ospitaliere. Am avut șansa de a merge în această călătorie în Armenia împreună cu Ruxandra Cesereanu, o scriitoare aparte și o persoană deosebită, prietenoasă, cu care am putut discuta mai mult despre poezie, scris și viață. Și chiar dacă am șters, din greșeală, imaginile de pe cardul de memorie al aparatului foto, urmează să-mi adun gândurile și impresiile din această incursiune în țara lui Noe și a primului stat creștin și să le scriu, poate, în vederea publicării. Între timp, din fericire, primesc şi poze făcute de unii dintre scriitorii participanţi...


marți, octombrie 16, 2012

Fiecare scriitor cu drumul lui...

Am citit editorialul scriitorului Mircea Cartarescu. Sunt de acord cu multe din cele spuse acolo. Nici tonul articolului nu este nepotrivit. Nu raspunde insa la intrebarea de ce nu s-au cheltuit la fel de multi bani si cu alti scriitori. Apoi nu ne spune cati bani anume s-au cheltuit pe deplasarile sale, desi ofera destule cifre in alte privinte. In orgoliul sau, el cere numirea altui scriitor care ar fi meritat acest sprijin. As zice ca el a ajuns sa merite si datorita sprijinului preferential de care s-a bucurat mai mereu. Povestea cercului vicios... Sunt mai multe chestiuni de discutat, dar, in sfarsit, eu ii doresc sanatate si succes in continuare. El are acest drum, altii au altul. Asta e viata. Probabil ca voi considera de acum incolo acest subiect inchis pentru mine.  Imi pare rau ca s-au simtit jigniti Radu Vancu si alti scriitori pentru ca am numit apelul lor la solidaritate "ipocrit si imoral". Nu la ei m-am referit, ci numai la ideea apelului. Este perfect posibil sa ai bune intentii si sa promovezi o idee careia sa nu-i observi chiar toate nuantele.  Daca pentru ei este important, le cer scuze public. Niciodata nu este tarziu pentru asa ceva, iar eu m-am cam vindecat de orgolii. Voi modifica, de dragul lor, chiar si titlul textului meu. Scriu aceasta nota la Erevan, unde, apropo, sunt invitat la un festival international de literatura pe banii organizatorilor. Nu mi-am luat lap-top-ul cu mine. Asa se explica lipsa diacriticelor romanesti. Sanatate si inima buna tuturor!

vineri, octombrie 12, 2012

Apel ciudat la solidaritate



Unii scriitori fac un apel la solidaritate cu Mircea Cărtărescu. Cu toată considerația pe care o am pentru ei, aș zice că situația este exact pe dos. Mircea Cărtărescu, cel atât de tradus cu bani din țară (de parcă ar fi singurul scriitor român în viață), ar trebui să se solidarizeze cu mulți dintre scriitorii români de azi, care, deși sunt cel puțin la fel de talentați ca el, sunt marginalizați de infailibilul sistem post-comunist și trăiesc la limită. A-l plânge acum pe Cărtărescu, cel căruia numai statuie nu i s-a făcut de către establishment-ul cultural de la noi, și a cere amărăștenilor solidaritate mi se pare cel putin ciudat. Cu atât mai mult cu cât pentru cauze cu adevărat importante, cum ar fi situația lui Paul Goma, nu se mișcă mai nimic prin lumea literară. 

Ar fi de citit, pe aceeași temă, și această postare de pe blog-ul meu.

joi, octombrie 11, 2012

Pentru o țară poate fi mai ușor


Pentru o țară este mai mult o chestiune de economie
sau poate de politică,
dar pentru un om este cu siguranță o alegere
dificilă de viață și de moarte.

Natură virgină, căruțe cu fân pe șosea,
urși care coboară din pădure
ca să mănânce din tomberoanele de gunoi,
cerșetori la fiecare colț de stradă,
cercetători și profesori anonimi
care încă se țin în picioare și nu întind mâna
deși ar cam fi în situația asta,
miniștri care nu par să fi citit o carte în viața lor,
țărani care cumpără pufuleți de la magazinul din sat,
emisiuni despre spiritul civic la televizor,
performanțe europene la decesele cauzate de accidente rutiere,
bătrâni singuri vorbind la telefoane mobile cu lacrimi în ochi…

Iar peste toate astea și dincolo de alte lucruri nespuse
vine speranța de viață,
optimismul și încrederea în viitor,
vitalitatea care îi uimește pe specialiștii în supraviețuire,
fericirea promisă.

Pentru o țară poate fi mai ușor,
cum pentru un gând să treacă de la un subiect la altul,
dar pentru un om nu, deloc,
nici măcar cum ai trece, să zicem, de la viață la moarte
fără să înțelegi măcar o clipă ce se întâmplă cu tine.

Vasile Baghiu / 11 octombrie 2012

miercuri, octombrie 10, 2012

Călătorie în Armenia

Organizatorii Festivalului Internațional de Literatură "Ark" de la Erevan mi-au trimis invitația de a participa, acum în octombrie, la acest eveniment important. Luni voi zbura către Viena, apoi către Erevan. Timp de două săptămâni vor fi întâlniri cu cititorii, mese rotunde, workshop-uri, lecturi publice, excursii în locuri cu rezonanță istorică și culturală ale Armeniei... Voi încerca să scriu zilnic în jurnal. Aici, în continuare, este un link către site-ul proiectului mai larg legat de desemnarea anul acesta de către UNESCO a Erevanului drept capitala mondială a cărții, World Book Capital City.