marți, august 28, 2012

Un plan mai larg de desfășurare


Pot să mă gândesc la lucruri pe care aş vrea să le realizez în această viaţă, dar viaţa mă duce pe căile ei, fără întrebări şi răspunsuri, fără explicaţii suplimentare. Ceea ce pot să fac nu este nici să mă împotrivesc prea mult, nici să mă las cu totul dus de val. Încerc să trăiesc clipa, cu avantajele şi dezavantajele ei, dar clipa nu-mi aparţine şi nu are răbdare cu mine nici măcar cât să mă gândesc la ceea ce încerc să spun acum. Probabil că există undeva un plan mai larg de desfăşurare, iar nouă ni se permite accesul doar la detalii, ca şi cum, deşi am vedea că ne aflăm într-o pădure, nu am şti în ce loc de pe hartă este ea.

joi, august 23, 2012

Limbajul "european" și gândirea liberă

Unii cred că nu ești receptiv la valorile europene dacă nu repeți cam tot ce se spune prin presa occidentală despre România și situația ei politică în această perioadă. Receptivitatea la valorile europene nu se măsoară în funcție de cât de mult ești de acord cu tot ce spun unii și alții dintre liderii occidentali la un moment dat, nu prin cât de tare spui "Da!" la tot ce vine din Occident, bun sau rău, ci prin exercițiul elementar de gândire cu propria minte. Libertatea de gândire este între aceste valori. Iar spiritul critic este inclus. Receptivitatea la valorile europene nu trebuie să ne împiedice să avem receptivitate la valorile naționale și locale, sau pur și simplu umane. Au apărut acum tot felul de pricepuți în limbajul "european". Mulți dintre ei doar maimuțăresc niște vorbe, fără să înțeleagă nici ei ce spun, fără să aibă substanță. De fapt, ei nu se deosebesc prea mult de cei care, în timpul lui Ceaușescu, vorbeau despre "societatea multilateral dezvoltată" și altele asemenea, repetând papagalicește ce auzeau, săracii, de la goarna oficială. Mai mult, unii de azi, cu limbajul lor "european", sunt chiar aceiași de ieri, cu limbajul "înaintării spre comunism".

marți, august 21, 2012

Mecanismul democraţiei este defect

Bruxelles-ul, Washington-ul, Curtea Constituţională, PDL-ul, Parchetul, Serviciile, preşedintele suspendat, toţi, împreună, par că au învins - cel puţin pentru moment - în lupta lor împotriva voinţei poporului român, popor care a votat într-o majoritate lipsită de dubii (7,4 milioane) pentru demiterea lui Traian Băsescu. Mă număr şi eu printre cei peste şapte milioane care au votat pentru demitere. Motivele le-am spus cu altă ocazie, aici, nu demult. Nu le mai reiau. Dezamăgit acum, îngrijorat, umilit tocmai de această ignorare a votului nostru, consider profund nedreaptă - nu ştiu cât de argumentată - decizia Curţii, care, iată, poate prevala în faţa voinţei populare. Straniu fenomen al democraţiei, să decidă nouă oameni peste şi împotriva voinţei a şapte milioane... Nouă oameni având şi background-uri politice... Nu-mi este familiar domeniul juridic, dar cred că este ceva defect în mecanismul democraţiei de la noi - parcă mereu "originală" - dacă nu contează absolut deloc votul atâtor milioane de oameni, dacă elementarul criteriu democratic al majorităţii nu mai are nici o valoare. Este ceva defect în acest mecanism, îmi este limpede, pentru că dacă se mai poate numi aceasta democraţie, atunci definiţiile din dicţionar ar trebui revizuite, şi nu puţin. 

luni, august 20, 2012

Marius Miheţ despre romanul "Planuri de viaţă", în "România literară", nr. 33/ 2012

“România literară” publică o cronică la romanul Planuri de viaţă, în numărul 33/ 17 august 2012. Ea aparţine lui Marius Miheţ. Cuprinzătoare şi incitantă la lectură, cronica „Resemnări profesioniste” este – aş putea spune - una pozitivă în ansamblu, cu pasaje chiar entuziaste pe alocuri. Observaţiile tânărului critic mi se par interesante, chiar şi acelea (una sau două, de fapt) mai puţin clare... Îi mulţumesc mult pentru lectura atentă! Asemenea, mulţumesc şi redacţiei „României literare” pentru găzduire!

Iată câteva fragmente.

Un roman bun


Jonathan Franzen, cel din "Corecţii", îmi însoţeşte gândurile în aceste zile şi sunt conştient că dacă spun asta e ca şi cum nu aş spune nimic sau ca şi cum aş spune: "Roşiile de grădină sunt mai sănătoase decât acelea crescute intensiv.". Este doar o lectură, bineînţeles, dar este şi un pic mai mult de atât, poate un fel al meu de a mă recunoaşte în câte ceva pe lumea aceasta, ca în propriul chip oglindit în marginea unui lac la care ajungi de unul singur şi din întâmplare. Există ceva în felul nostru de a fi care pune un glasvand între noi, astfel încât, deşi ne vedem, nu reuşim să comunicăm. Tot aşa cum uneori chiar distanţele mari fac legăturile încă şi mai puternice. A citi un roman bun este ca un efort de aducere împreună a lucrurilor despre care pretindem că înseamnă ceva pentru noi.

marți, august 14, 2012

A fi sau a nu fi sensibil la viața grea a oamenilor

Cel mai exasperant lucru din mișcările politice din ultimul timp nu este pentru mine disperarea cu care președintele suspendat se agață de putere. Este, în fond, în firea lui să se comporte așa, lipsit de demnitate, chiar și acum când poporul nu îl mai vrea. Nici măcar orbirea intelectualilor care îl susțin pe acest om nu mai este dezamăgitoare în ce mă privește, orbirea lor, dezinteresul rece față de viața poporului român sau grija pentru interesele personale, ce o fi. La urma urmei, pentru "minima moralia" - clamată de ei, însă incapabili să o atingă - îți trebuie un minimum de decență, care are legătură cu a fi sau a nu fi sensibil la viața grea a oamenilor. Și nu mă mai enerveaza nici "obiectivitatea" superioară a altor intelectuali care, deși pretind că nu-l susțin pe omul pe cale de a fi demis, practică un fel de supușenie extatică și necondiționată față de Vest și și-au descoperit, brusc, abilități și talente de juriști și avocați, de specialişti în chichiţe constituţionale. Ceea ce mă mâhnește, chiar mai mult decât toate acestea, este modul strâmb în care Occidentul se raportează la problemele noastre recente, comportamentul de stăpâni al unor lideri europeni sau al ambasadorului american. Nu că nu m-am așteptat la așa ceva. Nu, nu sunt chiar naiv. Vreau să spun că, deși am fost și sunt un fan al democrației de tip occidental (fără să fi idealizat vreodată Occidentul), felul în care acest Occident de acum se arată insensibil față de situația poporului român (aproape fără pauză umilit de șaptezeci și cinci de ani) mă face să-mi pun un mare semn de întrebare cu privire la intențiile lui reale față de România. Sentimentul de contrarietate  - să-l numesc așa, deocamdată - pe care îl am acum pe acest subiect mă face să privesc mai rezervat de acum înainte politica de tip "european" din țară sau din afara țării.

luni, august 13, 2012

Când scrisul devine obsesie...

Când scrisul devine obsesie, riscul de a trece pe lângă nuanțele subtile ale lucrurilor și legăturilor dintre ele este cât se poate de real. Preocupat să avansezi în pustietatea paginii, nu mai vezi adevărul din spatele întâmplărilor și situațiilor, uiți ceea ce face ca scrisul să fie un mecanism viu, magic, adică doar un instrument cu ajutorul căruia se construiește lumea. Nu m-au atras niciodată experimentele "artei pentru artă", chiar dacă sunt tentante în sine și înțeleg de ce fascinează spiritele ludice. Cu fiecare vers, cu fiecare rând de proză, am evitat capcana textualismului, pentru că am simțit că astfel mă abat de la încercarea de a cunoaște și de a înțelege.

joi, august 09, 2012

Scriu pentru cititorii de azi

Nu scriu pentru mine, scriu pentru cititori. Și nu scriu în primul rând pentru cititorii de după ce eu nu voi mai fi în această lume, așa cum în multe cazuri scriitorii încearcă o consolare pentru nemulțumirile din prezent, ci chiar pentru cititorii de azi, pentru cei pe care aș putea să-i întâlnesc în timpul vieții mele și de la care aș putea să aflu impresiile, cu care aș putea discuta.

marți, august 07, 2012

O nouă pagină ca o nouă zi

Tot ce știu despre scris astăzi nu-mi folosește la nimic atunci când încep o nouă pagină. Mă simt în fiecare zi ca un începător în fața computerului sau a paginii albe. Totul în această chestiune sofisticată are prospețimea unei dimineți asemănătoare cu toate diminețile și totuși complet diferită de toate celelalte. Acesta îmi arată limpede cât de mult scrisul seamănă cu trăirea.

luni, august 06, 2012

Scriu un alt roman

Îmi adun greu gândurile pentru scris, pentru scrisul unui alt roman, pe care l-am început în primăvară. Viața din România nu îngăduie răgazul, nu-ți dă tihnă. Aceasta nu trebuie să fie însă niciodată o justificare pentru risipire și neîmplinire. Trebuie să pun în funcțiune abilitățile mele "himeriste" de a mă separa, mental, de viața de zi cu zi, fie și numai pentru câteva ore. Este un exercițiu pe care încerc să-l fac zilnic pentru că știu că la final rezultatul va fi nu numai o perfecționare a metodei, ci mai ales un număr de pagini scrise, romanul, cartea. Și nu numai gândul la acest câștig neprețuit mă face să mă mobilizez, cum s-ar spune, ci și bucuria, plăcerea de a scrie, de a mă scufunda în lumea acestui roman, pe care mi-o doresc măcar la fel de validă, la fel de credibilă ca lumea din Planuri de viață . Scriu necrispat, senin, optimist, fericit că pot face asta, că pot construi, rând după rând, o lume care să aibă aparența lumii în care se întâmplă viețile noastre reale. Scriu și "de meserie", cum spunea cu năduf Eminescu, dar și de plăcere, ca și cum aș trăi. Este ceea ce îmi dă curaj și încredere că totul are sens, că sunt pe drumul cel bun.

joi, august 02, 2012

O cititoare, Arcadia, despre romanul meu PLANURI DE VIAȚĂ, pe blog-ul ei, AICI... Îi mulțumesc pentru lectură și pentru gândul bun! 

miercuri, august 01, 2012

N-am mai dat pe aici cam de mult... Câteva zile la Marea Neagră... Acolo am şi votat. Ce a ieşit după acest vot al nostru, al românilor, se vede. Lucrurile se complică... Mă tem că al doilea partid istoric important, PNL, va începe să aibă acelaşi gen de probleme pe care le-a avut PNŢCD, şi tot pe mâna lui Băsescu... Problemele vor putea fi evitate doar dacă liderii liberali vor înţelege ce se întâmplă. În fine, despre politică va mai fi ocazia să vorbim... La mare am văzut monumentul de la Adamclisi (aflat acum în reparaţii), nevalorizat, nici turistic, nici altfel, ca multe locuri importante de la noi. Am vizitat, de asemenea, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa, cu piesele lui puse cam cu furca, la grămadă, prin săli. M-am întristat să văd Cazinoul în paragină, stricat, distrus, o nenorocire... În aceeaşi zi, seara, l-am văzut pe primar facând circ de doi bani prin Mamaia, îmbrăcat în maharajah... Am fost la concertul trupei Holograf, al trupei Direcţia 5 şi al altor câtorva cântăreţi români, unde am cântat şi eu refrenele, împreună cu soţia mea şi cu doi prieteni ai noştri din Germania, Anne şi Achim, veniţi pentru prima dată la ţărmul românesc, am cântat împreună cu zecile de mii de oameni adunaţi pe plaja dintre Venus şi Saturn, bucurându-ne de un sentiment de solidaritate extrem de plăcut... Am stat la plajă, am înotat. Am şi citit, la umbră, sub umbrele. Am discutat mult în cele câteva seri, până după miezul nopţii, pe nişte terase din Eforie Nord, la un pahar de Murfatlar, în tihnă, în cuibul protector al prieteniei... Acum, din nou acasă, la muncă, la scris, la viaţa obişnuită de fiecare zi.

Trei răspunsuri despre romanul „Alergările unui scriitor” de la autorul lui, Vasile Baghiu (în Familia, "Cum?", rubrică susținută de Mircea Pricăjan)

1.  Cum s-a conturat ideea romanului „Alergările unui scriitor”? Ideea a apărut după ce începusem o serie de alergări în încercarea de a con...