duminică, iunie 10, 2012

“Planuri de viaţă”, cu scriitorul Vasile Baghiu

“Planuri de viaţă”, cu scriitorul Vasile Baghiu
interviu realizat de Nicolae Sava şi publicat în cotidianul nemţean "Ceahlăul" (sâmbătă, 9 iunie 2012)

Vasile Baghiu, tocmai ai publicat la cunoscuta editură “Polirom”, în colecţia “Fiction Ltd”, un roman cu titlul “Planuri de viaţă”. Este un succes adevărat, pentru care te felicit. Cînd ai scris acest roman?

- Îţi mulţumesc pentru gîndul tău bun! Anul trecut am obţinut – prin concurs internaţional – o bursă a Fundaţiei Sulzberg din Elveţia, care a inclus şi o perioadă de rezidenţă de şase luni la Villa Sträuli din oraşul Winterthur, la douăzeci şi cinci de kilometri de Zürich. Acolo am scris romanul “Planuri de viaţă”, urmînd un program zilnic autoimpus. L-am scris cu plăcere şi de aceea sper că va fi şi citit cu plăcere. Este povestea unui intelectual român care pleacă în Occident prin anii 2000 şi care ia cu el şi un manuscris al tatălui său despre prizonieratul sovietic cu scopul de a-l transcrie pe computer. Trecînd prin situaţiile şi întîmplările pline de pitoresc – şi adesea încărcate de umor – din Occident, acest personaj, pe numele său Vili Barna, îşi descoperă în acelaşi timp şi tatăl, prin transcrierea manuscrisului, cu trecutul, cu familia, cu prezentul, planuri ale vieţii în care Gulagul sovietic, comunismul din România şi perioada post-comunistă se insinuează ca decoruri ale unor parcursuri de viaţă individuale pline de înţelesuri.


Este un roman autobiografic?

- Romanul are evident o puternică substanţă autobiografică, dar ea se topeşte într-o naraţiune detaşată. Un scriitor se inspiră bineînţeles din propria viaţă, dar rezultatul este construcţia unei lumi care funcţionează doar în paginile cărţii. Vreau să spun că un roman rămîne totuşi un roman. Chiar dacă reflectă viaţa cu aspectele ei uşor de recunoscut, el este un produs al imaginaţiei. În orice caz, este un roman care ar putea interesa deopotrivă pe tinerii de azi şi pe cei mai puţin tineri, pentru că vorbeşte despre viaţa de acum din România, cu unele incursiuni în trecut, o carte care spune ceva despre înstrăinare, singurătate, bucurie şi suferinţă, despre căutarea unui rost al vieţii…

De ce acest titlu, “Planuri de viaţă”?

- Mai întâi, pentru că personajele îşi fac planuri de viaţă – cum toţi ne facem planuri – indiferent de situaţiile şi locurile în care se află: într-un lagăr din Siberia, într-un sat din Moldova, într-un oraş care ar putea fi Piatra Neamţ, în nişte rezidenţe literare din Occident. Apoi pentru că există în cele peste 300 de pagini ale romanului mai multe planuri ale vieţii, faţete ale ei, care interferă şi construiesc împreună o lume.

Ai avut recent lansarea acestui roman la Bookfest, la Bucureşti, unde au vorbit Ana Blandiana, Cosmin Ciotloş, Nicolae Coande, Bianca Burţa-Cernat. Cum a fost?

- A fost plăcut, au fost oameni interesaţi de carte, am oferit autografe, m-am întîlnit cu scriitori, am stat de vorbă cu ei, i-am cunoscut pe unii dintre cei de la editură care au muncit cu multă abnegaţie pentru ca romanul meu să apară. Totuşi, aglomeraţia din aceste tîrguri de carte nu este ceva tocmai pe placul meu. Un autor trebuie însă să participe şi la astfel de evenimente, care sînt necesare. A fost emoţionant pentru mine să mă aflu în compania acestor scriitori importanţi, care m-au susţinut. Şi am fost în mod special mişcat de faptul că poeta Ana Blandiana a amintit în intervenţia ei despre momentul de dinainte de 1989, atunci cînd m-a prezentat cu entuziasm în revista “Familia” fără să aibă drept de semnătură, perioadă în care a început şi prietenia noastră literară, pe care o preţuiesc foarte mult.

Cum ai făcut trecerea de la poezie la roman?

- Adoptînd pur şi simplu un program de lucru zilnic, disciplinîndu-mă. Este uimitor cum disciplina te ajută să duci la capăt un proiect. Eu am mai scris proză, nu este aceasta prima experienţă de prozator, am mai publicat un roman (“Ospiciul”) şi un volum de povestiri (“Punctul de plecare”), dar romanul acesta, “Planuri de viaţă”, este construit aşa cum se construieşte un roman, adică fără pasaje lirice care încarcă povestea, fără prea multă filozofare şi mai ales fără acrobaţii stilistice postmoderniste. Am încercat să mă ţin de poveste, aşa cum fac adevăraţii romancieri.

Va fi o lansare şi la Piatra Neamţ? Unde poate fi găsită cartea?

- Miercuri, pe 13 iunie, la ora 17, 30, la Biblioteca “G.T.Kirileanu”, este programată o lansare, la care vor vorbi scriitorii Adrian Alui Gheorghe, Ioan Neacşu, Emil Nicolae şi Adrian G. Romila. Cartea va putea fi cumpărată şi la eveniment, dar se găseşte deja în librării, în special la Librăria Humanitas. Mai mult, romanul “Planuri de viaţă” poate fi comandat şi pe site-ul Editurii Polirom, atît în ediţie tipărită, cît şi în format eBook. Îi invit pe pietreni şi pe toţi cei care se află în trecere prin oraş să vină la lansare. Îmi va face plăcere să discut acolo cu toţi la un pahar de vorbă, despre carte, despre scris, despre viaţă… Şi voi fi dispus să scriu şi autografe, bineînţeles…

3 comentarii:

  1. Bună Ziua, Domnule Vasile

    Urmare a comentariului din Ceahlău, al unui ins ce se dă cîrcotaş, dar nu-i decît un cotei ce se crede spiritual (nu îndrăznesc a spune că-l ştiu, dar îl bănui groaznic!), pe Melidonium am postat aceste:

    "Spre descurajamentul celor care ar crede ar putea crede că "Carcotasu" aş putea fi eu - autorul sintagmei Tîrgu-Ketrii, nu de azi, de ieri ci mai de-anţărţ. Nu, nu doar eu cîrcotesc prin tîrg, iar aista-i semn că există neu(t)roni nu doar în capetele fabricanţilor de bombe. Oricum, de ar fi fost să fiu, cu siguranţă: piatra mea s-ar fi dus de capul pricinuitorului şi numai praful în ochi, la cît ştiu, încă mai ştiu chiti.

    Pe Dl Vasile Baghiu-l cunosc personal, ne agreem şi mai mult de aceea intervin: spre a nu se uita chiorîş la mini, di ni mai videm pi stradă.
    Romanul autobiografic al Tatălui (cît a fost dat în blogul domniei-sale, l-am cetit, fiindcă nu-i pentru frunzărit. Cred convins că nici actualul roman nu-i de frunzărit. Păcat că "lansarea" se face-ntr-o locaţie unde-mi refuz singur accesul, cît mai tîrleşte pe acolo vreunul chel, dar cam bărbos.
    Banii nu mă dau afară din casă, dar poate că voi fi lăsat de vreun librar să-l frunzăresc la un colţ de raft... Soartă de fost bibliotecar, de apostol, de neemanat..."

    Nu voi publica şi-n Ceahlăul, din scrupul de incompatibilitate dovedit încă de pe vremea unor repauzaţi, dar şi din pricina supravivenţei unor fosile de godzile bau-bau.
    Şi-n plus, spre a Vă Asigura că eu, Nicolae Ciobanu, nu sunt "ăla"!... Dar, e interesant de aflat: cine cată să ne dezbine?... Ori cine n-are ce face şi se leagă la tet-bostan fără să-l doară. Ori, doar un simplu dobitoc, precum cînele tolerat de nişte vecini tembeli, la bloc, şi care se dă la toată lumea, fără să aleagă.
    Afecţiunea mea întreagă!
    Culai

    RăspundețiȘtergere
  2. Este ok, domnule Ciobanu! Nu pot decât să vă mulțumesc pentru interesul față de scrierile mele. În rest, comentariile sunt libere, că doar suntem în democrație... Parcă așa se spune, nu? Mergem înainte, cu cârcoteli cu tot... De exemplu, în ce mă privește, acum scriu un alt roman...

    RăspundețiȘtergere