vineri, ianuarie 13, 2012

Iarăşi, două poeme recente, apărute de data aceasta în revista online Omniscop

Livezi sălbăticite

Cât arde un chibrit ştiu să spun cine sunt, cât se roteşte
o dată pământul înţeleg ce se întâmplă în culise
şi port cu mine o aparenţă de normalitate mai convingătoare
decât adevărul. Să fie oare finalul un pas decisiv într-o altă poveste?
Pe drumuri forestiere pierdute în pădurile României se poate
reface logica filozofiei vieţii, pe cărări marginale experienţa retragerii
poate fi încercată pe viu, în scrisul de mână există ceva nedefinit
care te duce cu gândul la ce ar fi fost să fie dacă
lucrurile ar fi evoluat aşa cum am sperat. Din replieri prudente,
din tentative pline de curaj, din jocul periculos al durerii
autogenerate se vede un fir de cunoaştere, ca după învăţarea
abecedarului într-un an de frecventare neîntreruptă a cursurilor
în şcoala de la ţară cu săli încălzite cu lemne în sobe de teracotă.
Crezi în ce vrei şi mergi mai departe fără umbră de teamă,
fără idei preconcepute, fără avantaje la schimb! Vei atinge
maximul de regret în minimul de circumstanţe,
ca o primăvară în faza înfloririi livezilor sălbăticite
în cătune cu tineri, copii şi bătrâni plecaţi în străinătate,
unde nici o urmă umană n-a mai fost semnalată din clipa
în care nimeni nu a mai vorbit nimic despre asta.


Mersul firesc al lucrurilor

Corpusculi fără viaţă în medii lipsite de speranţă, teorii
despre explorarea universului şi şansele de supravieţuire ale
omenirii în viitorii o sută de ani, când noi nu vom mai fi,
cu poezia şi toate artele, cu plimbările prin oraşul vechi
unde poţi căsca gura cât pofteşti la vitrine,
cu multe controverse de seară care nu te lasă
apoi să închizi un ochi toată noaptea, pe planeta Pământ,
unde se aşteaptă o invazie din extraspaţiu sau doar
se vorbeşte despre această cucerire a amerindienilor pământeni la o
scară mai mare, în conferinţele şi articolele lui Hawkins, care
nu-l ia în seamă pe Dumnezeu în timp ce Dumnezeu pare
să-l trateze cu o atenţie specială. Se poate ajunge oare la linia
de trecere înspre ceva ce nu mai este nimic din ceea ce ştim?
Întoarcerea la ceea ce am iubit odată
este mai simplă decât credeam, pentru că
nu trebuie decât să nu te mai împotriveşti
mersului firesc al lucrurilor pe lumea aceasta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Trei răspunsuri despre romanul „Alergările unui scriitor” de la autorul lui, Vasile Baghiu (în Familia, "Cum?", rubrică susținută de Mircea Pricăjan)

1.  Cum s-a conturat ideea romanului „Alergările unui scriitor”? Ideea a apărut după ce începusem o serie de alergări în încercarea de a con...