marți, ianuarie 31, 2012

Patru poeme în România literară, nr. 3/2012 , incluse și în volumul DEPRESIE, recent apărut la Editura Limes din Cluj-Napoca.

Efect de apropiere

Pentru a pierde cu fruntea sus ar fi necesare
mai multe etape de confruntare cu tine însuţi, în care
orice eşec devine o mică victorie, orice succes
un stânjenitor şi ireparabil dezastru domestic şi orice pas înapoi
un prilej de refacere a traseului, ca pe aparatul gps, care mai rătăceşte
drumul uneori, ca oamenii. Vrei să auzi cum sună vocea
în zone complet necunoscute? Parcă ar fi a altcuiva, ca atunci
când ai emoţii sau treci printr-o perioadă mai dificilă în viaţă,
sau te auzi din întâmplare într-o înregistrare la radio,
sau – copil fiind, ani după poetul florii de tei – îţi probezi glasul
în joacă strigând la ecou într-o fântână părăsită pe un câmp pustiu.
Nu se mai poate găsi nici un drum ştiut. Este ca o intrare
în bucla de spaţiu, dar şi de timp. Iar aici, acolo, nicăieri şi oriunde
încep să se înţeleagă de minune – ca nişte colegi
de grădiniţă – cu acum, atunci, niciodată şi oricând,
şi cu tot ce mişcă în acest teritoriu al fiinţelor slabe,
unde preţul ieşirii pe autobahn – să zicem, dinspre Zürich
spre Freiburg, unde Papa Benedict al XVI-lea
va veni în două zile – este chiar pierderea
lipsei de siguranţă în calea pe care mergi, care te face să simţi
că trăieşti. Crezi tu oare că mai suntem pe calea dreaptă?
Nu aştept răspuns, ci numai să-mi faci semne cu mâna
pe ecranul computerului că totul e bine, cu tine şi cu cei dragi,
cu lumea noastră îndepărtându-se pe măsură ce mă apropii de ea.

duminică, ianuarie 29, 2012


Editura Limes din Cluj-Napoca îmi publică o nouă carte de poezie. Are titlul "Depresie" şi cuprinde poeme scrise în ultimii doi ani, unele deja apărute în reviste, cel mai recent în "România literară" (nr. 3/2012)... Pentru comenzi cu plata ramburs (preţul 11 lei), datele de contact sunt următoarele:
Editura Limes
Cluj-Napoca,
Str. Snagov, 3/19
400420 Cluj-Napoca
Tel/fax: 0264 544 109
Mobil: 0723 194 022
edituralimes@yahoo.com
 
 

miercuri, ianuarie 18, 2012

În seara asta, la Piatra Neamţ...

...m-am alăturat şi eu unui grup de aproximativ 300 de oameni, care au protestat împotriva actualei Puteri. Am pornit din faţa Teatrului Tineretului, pe Republicii, apoi de la Biblioteca Kirileanu spre Muzeul de Istorie, mai departe pe B-dul Eminescu şi, în final, ne-am oprit din nou la TT, unde am scandat, toţi: "Demisia!", "Anticipate!", "Jos Băsescu!", "Hoţii!" etc. Tot este ceva decât nimic. Cel puţin pentru un oraş mic, de provincie, cum este al nostru. Oamenii sunt foarte nemulţumiţi. Oamenii încep să-şi recapete demnitatea. Ne recăpătăm demnitatea.


marți, ianuarie 17, 2012

Ne revenim sufleteşte...

Ne revenim sufleteşte - individual şi ca naţie - odată cu protestul acestor oameni care au ieşit în aceste zile în stradă. Nu credeam că se va mai întâmpla asta. Umilinţele la care Băsescu şi ai lui ne supun de câţiva ani sunt de nesuportat. Prima şi cea mai mare umilinţă este că foarte mulţi oameni nu mai au ce mânca, ei şi copiii lor. Apoi toate celelalte umilinţe, atât de multe: alungarea medicilor din ţară, desconsiderarea profesorilor, lipsa locurilor de muncă, sărăcia, mizeria, promovarea non-valorilor în poziţii importante, dispreţul făţiş al pedeleilor faţă de "alegători", bunul-plac al şefilor din instituţii puşi politic în posturi, genocidul la adresa pensionarilor, care mor pentru că nu au cu ce să-şi ia medicamente, dispreţul faţă de intelectuali şi faţă de învăţătură, scălâmbăiala de pe posturile tv, expunerea adolescenţilor la droguri, jaful organizat al resurselor ţării, corupţia fără limite. Dar câte nemulţumiri nu sunt? Suntem ultima ţară din Europa, aici am ajuns. Indiferent de rezultatul acestor mişcări, românii îşi câştigă iar dreptul de a sta cu fruntea sus. Iar intelectualii care susţin, din  interes, această putere (Patapievici, Pleşu, Liiceanu, Baconski, Cărtărescu şi alţii) merită tot dispreţul, pentru lipsa lor de sensibilitate la suferinţele propriului popor. Personal, mă simt acum mult mai bine sufleteşte ca trăitor în această ţară, acum când oamenii îndrăznesc să spună ceea ce trebuie spus. Există speranţă! Doamne ajută!

vineri, ianuarie 13, 2012

Iarăşi, două poeme recente, apărute de data aceasta în revista online Omniscop

Livezi sălbăticite

Cât arde un chibrit ştiu să spun cine sunt, cât se roteşte
o dată pământul înţeleg ce se întâmplă în culise
şi port cu mine o aparenţă de normalitate mai convingătoare
decât adevărul. Să fie oare finalul un pas decisiv într-o altă poveste?
Pe drumuri forestiere pierdute în pădurile României se poate
reface logica filozofiei vieţii, pe cărări marginale experienţa retragerii
poate fi încercată pe viu, în scrisul de mână există ceva nedefinit
care te duce cu gândul la ce ar fi fost să fie dacă
lucrurile ar fi evoluat aşa cum am sperat. Din replieri prudente,
din tentative pline de curaj, din jocul periculos al durerii
autogenerate se vede un fir de cunoaştere, ca după învăţarea
abecedarului într-un an de frecventare neîntreruptă a cursurilor
în şcoala de la ţară cu săli încălzite cu lemne în sobe de teracotă.
Crezi în ce vrei şi mergi mai departe fără umbră de teamă,
fără idei preconcepute, fără avantaje la schimb! Vei atinge
maximul de regret în minimul de circumstanţe,
ca o primăvară în faza înfloririi livezilor sălbăticite
în cătune cu tineri, copii şi bătrâni plecaţi în străinătate,
unde nici o urmă umană n-a mai fost semnalată din clipa
în care nimeni nu a mai vorbit nimic despre asta.

vineri, ianuarie 06, 2012

Alte trei poeme din cele pe care le-am scris recent, în Bucovina literara, nr. 12/ 2011

Metodă verificată

Avantajul unei situaţii de boală este convieţuirea
cu tine însuţi, deşi mai degrabă ai prefera uneori să staţi cât mai
departe unul de altul şi fără posibilitatea
de a vă vedea des. Eşti mulţumită de felul în care au evoluat
lucrurile cu noi în ultimul timp? Este o lume în plină expansiune
şi transformare, o adevărată provocare pentru nişte spirite rafinate,
un imens răspuns întins pe nesfârşite pagini la o întrebare
banală ce nici măcar nu a fost vreodată formulată.
Avansarea în teritoriile părăsite de speranţă ale bolii
se face după o metodă verificată de mai multe generaţii în şir,
plăcerea abandonării de sine fiind inclusă, întocmai
ca micul dejun în unele oferte de cazare, iar finalul dramatic şi poetic
este garantat, deşi toţi se feresc să vorbească despre asta.
Atât de umană este orice durere în stare să te pună pe gânduri
încât şansele unei cunoaşteri reciproce reale cresc
în procent de sută la sută. Noroc de plimbarea cu vaporul
pe Zürichsee, binevenită acum şi la moment,
în special pentru că mi-a distras atenţia şi am reuşit să mă abţin
de la plâns, ceea ce ar fi fost chiar jalnic pentru un bărbat,
sau chiar de la părăsirea acestui câmp de luptă
în care miza finală nu poate fi aflată niciodată,
dar şi pentru că mi s-a părut pentru o clipă că zăresc,
între casele luxoase de pe coastă,
clădirea albă a sanatoriului meu din România.