miercuri, mai 04, 2011

Vă anunț că nu mai am nici o legătură cu revista Antiteze, nu mai fac parte din colectivul ei redacțional. Maniera neprietenoasă, plină de indiferență și ingratitudine în care ceilalți membri ai redacției, în frunte cu criticul Cristian Livescu, au preferat să renunțe la serviciile mele de redactor-șef decât să încerce rezolvarea problemelor pe care le-am ridicat în ultimele întruniri m-a făcut să iau decizia de a nu mai fi afiliat în nici un fel la grupul de scriitori ai acestei reviste sau la conținutul - bun sau mai puțin bun - pe care ea îl va avea în viitor. Principalele mele cerințe au fost: 1) includerea în proiect a onorariilor pentru redactori și colaboratori și a sumelor necesare corespondenței; 2) menținerea exigențelor literare în selectarea materialelor și 3) clarificarea componenței redacției pe criteriile - profesionale și est/etice - ale statutului de scriitor. Vă spun acestea nu numai pentru că sunt întrebat de unii scriitori de ce au început în ultimul timp să primească solicitări de colaborare la Antiteze de la alți oameni și nu de la mine ca până acum, ci și pentru că doresc să înlătur orice ambiguitate pe acest subiect. De altfel, în orașul meu, Piatra Neamț, există acum două reviste cu oarecare vizibilitate. Dacă de la revista Antiteze am plecat în principal din motivele arătate mai înainte, de la revista Conta, condusă de poetul Adrian Alui Gheorghe, a trebuit să plec, acum mai bine de un an, imediat după realizarea primului număr, pe motiv că îmi fusese condiționată prezența în redacție de renunțarea la apartenența la Antiteze. Toate acestea sunt întâmplări ale ultimelor douăzeci de luni, cu tot cu nuanțele lor adesea comice. Și, dincolo de partea lor mai puțin plăcută, pe care nu o pot ignora, mă gândesc că aș putea să obțin, totuși, și un beneficiu, cât de mic, de pe urma lor, să le tratez adică în cheie literară, mai ales că așa cum sunt acum, liber de obligații și responsabilități, îmi va fi chiar mai ușor să scriu... Un zâmbet este oricând binevenit.

4 comentarii:

  1. Regret, draga Vasile, ca esti o noua (veche) victima a cabalelor si intrigilor literare de la noi, din provincia care se numeste Romania... ea singura nu vrea sa renunte la acest statul marginal, prin meschinatatea si dualitatea asumata permanent, ca pe o falsa coroana... Talentul si caracterul nu se insotesc intotdeauna, din pacate, avem si poeti rai la suflet, misogini, xenofobi, meschini, fara caracter, mizantropi, falsi, adica niste trasaturi care contrazic tocmai calitatea de creatori adevarati... Pacat...

    RăspundețiȘtergere
  2. Îţi mulţumesc, dragă Dan, pentru gândul tău bun. Victimă nu mă consider, totuşi. Iau pur şi simplu oamenii şi lucrurile aşa cum sunt. Tot răul spre bine. Poate vom reuşi să ne vedem anul acesta, pentru că urmează să călătoresc din nou prin cele spaţii helvetice şi germane...

    RăspundețiȘtergere
  3. Adrian Alui Gheorghe5 mai 2011, 12:27

    Draga Vasile, optiunile transante sint, in general, semne de maturitate ...! Daca e sa glumim ...! Trebuie sa precizezi, insa, ca de revista CONTA te-ai despartit dupa o intilnire in care am discutat principial, admitind impreuna cu ceilalti membri ai redactiei ca nu poti sa fii in doua redactii in acelasi timp, in conditiile unei oarecare concurente. Pina in anul 2007 am fost director al revistei Antiteze si trebuie sa recunosti ca a fost o serie vizibila, muncita.Dupa anul 2007 am renuntat datorita faptului ca mecanismul sponsorizarii locale nu a mai functionat. Din 2010, de comun acord, macar la nivelul celor invitati la discutii, am hotarit sa scoatem o noua revista care sa "speculeze" un brand local, numele lui Vasile Conta. Dupa ce am aparut noi pe piata, a reaparut si revista Antiteze, moment in care te-ai decis sa mergi acolo din motive care iti apartin. Recunoaste ca nu ne-am uitat urit unii la altii, ca nu au existat batalii provinciale, sterile si urit mirositoare. Spun toate astea ca sa nu dam prilejul altora, dintre cei care comentează pe blog sau in alte medii sa creada ca ar fi vorba de cine stie ce orgolii potentate de aerul irespirabil al provinciei si mai ales pe vreun colt de masa de birt... Nu este cazul. In ceea ce priveste libertatea pe care ti-ai recistigat-o, iti amintesc cuvintele lui Cioran: Stiu ca sint liber, dar simt ca nu sint.

    Adrian Alui Gheorghe

    RăspundețiȘtergere
  4. Dragă Adrian, îţi înţeleg punctul de vedere şi nu am nimic de comentat în mod special. Admit că poate a fost şi un deficit de comunicare la mijloc. Am acceptat atunci propunerea de a fi redactor-şef al revistei Antiteze pentru că am crezut cu adevărat că este o şansă pentru mine de a realiza o revistă bună, de a continua, în fond, un proiect cultural valid al nostru, al scriitorilor din Neamţ. Ştiu cel puţin că am încercat. Dacă am reuşit sau nu, pot spune colaboratorii şi cititorii celor trei numere. Îmi pare rău că lucrurile nu au mers până la urmă, dar înţeleg că aşa se întâmplă uneori în vremurile noastre... Şi nu sunt supărat pe nimeni. Nu am timp de aceasta şi nu are rost. Merg mai departe. Apreciez cu sinceritate efortul tău de punere pe picioare a noii reviste Conta, te felicit şi îţi doresc succes. Tot aşa cum le doresc succes mai departe şi colegilor de la Antiteze. Sănătate şi să ne vedem cu bine!

    RăspundețiȘtergere