Când încerc să păcălesc starea de inspirație, să mimez, poezia se răzbună și devine text scris din cunoașterea unei tehnici, care este golit de suflu vital. Versurile rămân pe hârtie, eu mă uit la ele, îmi văd apoi de viață intenționat, revin până la urmă, le citesc iar cuvânt cu cuvânt și vers cu vers, însă totul sună ca vorbele spuse de cineva ipocrit sau interesat să-i manipuleze pe ceilalți, totul are aparența unei încercări de a demonstra ceva. În poezie nimeni nu are de demonstrat nimic. Așa ar trebui să fie și în viață. A fi adevărat, atât în poezie cât și în viață, înseamnă a scoate cuvintele și gesturile din tiparul lor de semnificații și a le pune să vorbească singure, bâlbâindu-se, ezitând cu stângăcie, dar oferind un sens întregii energii pe care poezia singură o pune în mișcare. Poezia are mereu de trecut proba artificiozității, cu fiecare vers de cuvinte, cu fiecare stare de emoții.
Între viaţă, scris şi citit nu-mi mai rămâne prea mult de adăugat. Viaţa îmi dă un acut sentiment al clipei, scrisul mă face să mă gândesc, din când în când, la viitor, unde nu se întâmplă niciodată nimic, iar cititul mă duce puţin în urmă şi mă aduce încet-încetişor cu picioarele pe pământ. Cât despre "himerismul poetic", îl simt ca pe un instrument grozav prin care se poate călători, în ambele sensuri, între poezia scrisă și poezia trăită.
marți, mai 24, 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Trei răspunsuri despre romanul „Alergările unui scriitor” de la autorul lui, Vasile Baghiu (în Familia, "Cum?", rubrică susținută de Mircea Pricăjan)
1. Cum s-a conturat ideea romanului „Alergările unui scriitor”? Ideea a apărut după ce începusem o serie de alergări în încercarea de a con...
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
A apărut "Bucovina literară" (nr. 1-2-3, 2023), cu multe contribuții valoroase, ca de obicei, dar și cu povestirea mea "Totu...
-
Omul himeric trăiește poezia, dar nu face mult caz de această trăire pentru că nu este interesat de ecourile modului său de a percepe viaț...
-
Vasile Baghiu Călătoria sau școala himerică a poeziei trăite Între formele de trăire poetică accesibile în epoca noastră omului himeri...
-
Vasile Baghiu Oamenii și războaiele lor mici de fiecare zi Război între noi, uneori. Adesea, de fapt. Cu un război la propriu aproape, l...
Acum înţeleg de ce unele poezii se prezintă impecabil, ca nişte tomate de import, perfect rotunde, aliniate simetric în lădiţe, dar cărora le lipseşte gustul, iar altele, cu forme diferite, aşezate grămăjoară în şorţul bunicii, îţi lasă amintiri de neuitat pe cerul gurii şi-al inimii. :)
RăspundețiȘtergereAșa am vrut și eu să spun... :)
RăspundețiȘtergere"Am cancer, dar fii intelectual şi scrie neoplasm!" zicea Fănuş Neagu, Dumnezeu să-l odihnească!
RăspundețiȘtergereAi spus acelaşi lucru, doar c-ai fost intelectual, da. =))
Dumnezeu să-l odihnească pe Fănuş Neagu!
RăspundețiȘtergereNu din "intelectualism" am scris aşa, cred. Intelectualii scriu şi ei expresiv, cu "tomate", "şorţul bunicii" etc. Chiar Fănuş e un exemplu în acest sens. Pur şi simplu aşa m-a condus condeiul, pe firul unei explicaţii - recunosc - poate mai teoretice.
Negreşit că intelectualii pot să scrie ca mine, eu nu pot să scriu ca ei :P
RăspundețiȘtergereIar graniţa dintre unii şi alţii este adesea greu şi inutil de trasat...
RăspundețiȘtergere