La mulţi ani!
Între viaţă, scris şi citit nu-mi mai rămâne prea mult de adăugat. Viaţa îmi dă un acut sentiment al clipei, scrisul mă face să mă gândesc, din când în când, la viitor, unde nu se întâmplă niciodată nimic, iar cititul mă duce puţin în urmă şi mă aduce încet-încetişor cu picioarele pe pământ. Cât despre "himerismul poetic", îl simt ca pe un instrument grozav prin care se poate călători, în ambele sensuri, între poezia scrisă și poezia trăită.
vineri, decembrie 31, 2010
miercuri, decembrie 15, 2010
E iarnă deplină acum, iar gândurile sunt mai blânde parcă, mai paşnice, poate şi pentru că simţim apropierea Crăciunului, a Sfintelor Sărbători. Poezia rămâne în urmă un pic, stă în aşteptare, din cauza unor nuanţe stereotipe în felul nostru de a ne raporta la trecerea dintre ani, din cauza unor clişee care, deşi strică poezia, sunt atât de binevenite în viaţă: urări, vizite, discuţii, daruri, o agitaţie benefică, bilanţuri, planuri, vise, speranţe reînnoite... Toate se pot converti în poezie, dar numai dacă este evitat filonul de clişeizare a unei gesticulaţii anume a vieţii, pe care o purtăm în noi, de la părinţi înspre copii, de la o generaţie la alta, de la o cultură la alta.
duminică, decembrie 05, 2010
joi, decembrie 02, 2010
Poezia este silită adesea să fie discretă, în contexte în care oameni pragmatici se cred superiori poeților și nu se sfiesc să o și declare, ca niște neghiobi ce sunt. Atunci, în momentele ei de recluziune, în clipele în care se retrage încet-încet de unde simte - întocmai ca o persoană - că nu îi este locul, poezia capătă o mai mare strălucire, o mai mare valoare. Un poet/o poetă nu ar trebui să-și refuze astfel de experiențe ale discreției programate, dacă pot spune așa, pentru că astfel ar rata șansa unui progres, cât de neînsemnat, în înțelegerea nu numai a poeziei, dar mai ales a relației lui/ei cu poezia.
miercuri, decembrie 01, 2010
Poezia are nevoie de concentrarea poetului asupra unei stări, a unui sentiment, a unei idei chiar, în aşa fel încât starea, sentimentul, idea să prindă contur, claritate şi să poată deveni vers de cuvinte. Lumea exterioară însă, aşa cum este ea în zilele noastre, agitată, îl deturnează pe orice poet onest care ar vrea să nu rateze stările lirice, care şi-ar dori să fie şi consecvent în căutările lui poetice, interioare, în lupta cu tentaţia locului comun şi a altor fantasme pe care trebuie să o dea în fiecare zi. Această "deturnare", totuşi, nu este întotdeauna de rău augur. Uneori este chiar elementul care declanşează disponibilitatea pentru poezie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Trei răspunsuri despre romanul „Alergările unui scriitor” de la autorul lui, Vasile Baghiu (în Familia, "Cum?", rubrică susținută de Mircea Pricăjan)
1. Cum s-a conturat ideea romanului „Alergările unui scriitor”? Ideea a apărut după ce începusem o serie de alergări în încercarea de a con...
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
A apărut "Bucovina literară" (nr. 1-2-3, 2023), cu multe contribuții valoroase, ca de obicei, dar și cu povestirea mea "Totu...
-
Omul himeric trăiește poezia, dar nu face mult caz de această trăire pentru că nu este interesat de ecourile modului său de a percepe viaț...
-
Vasile Baghiu Călătoria sau școala himerică a poeziei trăite Între formele de trăire poetică accesibile în epoca noastră omului himeri...
-
Vasile Baghiu Oamenii și războaiele lor mici de fiecare zi Război între noi, uneori. Adesea, de fapt. Cu un război la propriu aproape, l...