luni, aprilie 19, 2010

Când proiectele şi planurile sunt prea multe rişti, bineînţeles, cum se ştie, să nu reuşeşti cu nici unul. Iar când mai dau peste tine şi niscai răceli şi gripe, situaţia trebuie regândită, reformulată, externalizată (ca să folosesc un pic din limbajul unor terapeuţi celebri), pentru clarificări emoţionale, pentru împăcarea cu propria persoană. Scrisul încape şi el - vai de el! - pe undeva prin meandrele ontologice (ca să fiu anume foarte preţios), dar devine, în aceste condiţii, aproape clandestin, secret.

3 comentarii:

  1. Luptăm de ani de zile pentru desecretizare, n-o să ne oprim tocmai acum! :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta e "clipa... ce ni s-a dat". Alta nu avem...

    RăspundețiȘtergere
  3. In poezia de astazi se simte nota unui prozaism agasant, care stirbeste din frumusetea expresiei, din claritatea mesajului, dupa opinia mea. Este mai mult o proza ritmata si consider ca cele mai multe creatii in versuri sunt realizate dupa acest tipar. Poezia dumneavoastra cred ca mai pastreaza din izul traditionalist prin claritate si ironie sugerata. Si eu am scris si mai scriu poezie, dar nu ma pot "adapta" la curentul de astazi din literatura care mi se pare teribil de banal, vulgar, uneori, de aceea prefer deocamdata sa experimentez dun umbra anonimatului.

    RăspundețiȘtergere