miercuri, decembrie 15, 2010

E iarnă deplină acum, iar gândurile sunt mai blânde parcă, mai paşnice, poate şi pentru că simţim apropierea Crăciunului, a Sfintelor Sărbători. Poezia rămâne în urmă un pic, stă  în aşteptare, din cauza unor nuanţe stereotipe în felul nostru de a ne raporta la trecerea dintre ani, din cauza unor clişee care, deşi strică poezia, sunt atât de binevenite în viaţă: urări, vizite, discuţii, daruri, o agitaţie benefică, bilanţuri, planuri, vise, speranţe reînnoite... Toate se pot converti în poezie, dar numai dacă este evitat filonul de clişeizare a unei gesticulaţii anume a vieţii, pe care o purtăm în noi, de la părinţi înspre copii, de la o generaţie la alta, de la o cultură la alta.

duminică, decembrie 05, 2010

joi, decembrie 02, 2010

Poezia este silită adesea să fie discretă, în contexte în care oameni pragmatici se cred superiori poeților și nu se sfiesc să o și declare, ca niște neghiobi ce sunt. Atunci, în momentele ei de recluziune, în clipele în care se retrage încet-încet de unde simte - întocmai ca o persoană - că nu îi este locul, poezia capătă o mai mare strălucire, o mai mare valoare. Un poet/o poetă nu ar trebui să-și refuze astfel de experiențe ale discreției programate, dacă pot spune așa, pentru că astfel ar rata șansa unui progres, cât de neînsemnat, în înțelegerea nu numai a poeziei, dar mai ales a relației lui/ei cu poezia.

miercuri, decembrie 01, 2010

Poezia are nevoie de concentrarea poetului asupra unei stări, a unui sentiment, a unei idei chiar, în aşa fel încât starea, sentimentul, idea să prindă contur, claritate şi să poată deveni vers de cuvinte. Lumea exterioară însă, aşa cum este ea în zilele noastre, agitată, îl deturnează pe orice poet onest care ar vrea să nu rateze stările lirice, care şi-ar dori să fie şi consecvent în căutările lui poetice, interioare, în lupta cu tentaţia locului comun şi a altor fantasme pe care trebuie să o dea în fiecare zi. Această "deturnare", totuşi, nu este întotdeauna de rău augur. Uneori este chiar elementul care declanşează disponibilitatea pentru poezie.

marți, noiembrie 23, 2010

Sunt atâtea lucruri despre care ar merita să scriu aici, dar nu scriu, pentru că nu sunt clarificat încă asupra rostului acestui blog. Și chiar dacă aș fi, tot nu sunt sigur că aș scrie. Vom vedea ce va mai fi. Voi reveni.

luni, noiembrie 01, 2010

O povestire a mea, "Distanţa de discreţie", a apărut într-o antologie austriacă, "Grenzverkehr II", la "Drava Verlag", sub auspiciile "Kulturkontakt Austria", al cărei bursier am fost în 2006. Povestirea nu a mai fost publicată nicăieri, iar aici are o versiune românească, originală, şi una germană, realizată de Aranca Munteanu. Marian Drăghici şi Eginald Schlattner sunt incluşi, de asemenea, ca reprezentanţi ai României, alături de alţi 21 de autori din 12 ţări. Prezentarea, în germană, poate fi găsită aici .

joi, octombrie 28, 2010

A apărut şi numărul 3 din Antiteze. Poate fi răsfoit electronic doar după un click, fie aici, fie imediat în dreapta. Sunt mulţumit şi nu sunt mulţumit. Sunt mulţumit pentru că am publicat autori importanţi, precum Stoiciu şi Goma, dar şi alţi scriitori pe care îi preţuiesc şi sunt mulţumit că exemplarul de hârtie arată bine. Sunt nemulţumit însă că din Jurnalul lui Goma nu a putut încăpea atât cât aş fi vrut. Şi mai sunt nemulţumit că munca asta a mea continuă să fie voluntară. Nu ştiu cât voi mai merge aşa... Ca să nu mai spun despre atmosfera proastă din lumea literară din oraşul meu, Piatra Neamţ. Voi scrie poate - cât mai curând, sper - despre această lume...

marți, octombrie 05, 2010

Vizita Hertei Müller și intervențiile ei publice strălucitoare, clarificările pe care le-a făcut în legătură cu "rezistența prin cultură" (despre care falsa elită intelectuală a noastră spune că ar fi însemnat o rezistență reală la comunism), modestia ei, simplitatea gândirii, toate m-au încântat și mi-au reaprins speranțele. Vocea ei, care poate azi să răsune mai clar decât a noastră, a spus ceea ce și Paul Goma spune de ani și ani. Pe el însă l-au etichetat în tot felul, l-au ignorat, l-au pus la index. Au putut să facă asta cu el. Asta fac și acum. Cu Herta Müller nu vor reuși. Gabriel Liiceanu a trebuit să accepte public replica fără dubii a laureatei Nobel, care i-a spus că preocuparea pentru cultură, izolarea în cultură a însemnat de fapt preocuparea pentru confortul individual și absolut nimic relevant sau folositor pentru ceilalți, pentru popor. Poate că nu sunt realist, dar nu știu de ce eu îl văd și pe Paul Goma pe acea scenă de la Ateneu. Îl văd în viitorul apropiat acolo. Adică, de fapt, mi-ar plăcea mie să-l văd acolo, urmărit de o țară întreagă, vorbind despre adevărurile noastre de fiecare zi, despre impostura care a cuprins România. Este, de fapt, dorința mea proprie și personală. Adică ar fi frumos așa, vreau să zic... Sâmbătă, 2 octombrie, Paul Goma a împlinit 75 de ani, iar noi românii încă nu suntem în stare să ne recunoaștem eroii supraviețuitori, să-i aducem acasă. Nu suntem în stare nici măcar să scriem despre Paul Goma sau să-i publicăm textele în reviste sau în ziare. Era cazul să-l sărbătorim. Din câte știu, doar Flori Bălănescu a reușit să adune texte de la vreo 25 de autori (între care sunt bucuros să fie și eu) și să alcătuiască o antologie care se dorește un omagiu: "Dosarul unei iubiri târzii". Rușii l-au primit acasă cu toate onorurile pe Soljenițin. Noi încă îl ținem afară pe Goma, spre rușinea noastră. Revenind la prezența Hertei Müller în România, eu cred că nu este importantă discuția cu privire la cât de mult aparține ea României, ci faptul că ea reușește, prin scrierile și prin intervențiile ei, să vorbească lumii întregi despre lumea noastră românească, despre suferințele și umilințele noastre ca popor, să aducă în atenția lumii situația noastră, așa cum o vede ea. Ea completează și susține, cred, cu puterea pe care primirea premiului Nobel i-o conferă, vocile adevărate ale altor români din țară și din afară, între care și aceea de excepție a lui Paul Goma, care nu reușesc să se audă cât ar trebui.

miercuri, septembrie 29, 2010

Atmosfera în ţară este foarte descurajantă. A dispărut cu totul orizontul. Cei care guvernează acum nu sunt de partea noastră, a poporului, care suportă umilinţe şi lipsuri într-o ţară plină de resurse. Parcă ar fi duşmanii noştri. Poate că sunt duşmanii noştri. Prin măsurile greşite pe care le iau, în pofida atâtor altor idei bune de la oameni care se pricep, de la partidele de opoziţie, de la societatea civilă atâta câtă este. Iar lucrul care deranjează cel mai mult este atitudinea lor cinică, sfidătoare, lipsită de orice urmă de înţelegere şi compasiune. Şi pentru ca tabloul cenuşiu să fie complet, iată, pe aceşti oameni i-au susţinut - şi încă îi mai susţin! - unii reprezentanţi ai elitei noastre intelectuale, precum Cărtărescu, Liiceanu, Patapievici... Altfel, nişte intelectuali care nu se sfiesc să vorbească oricând despre principiile morale...

sâmbătă, septembrie 11, 2010

Antiteze numărul 2 este deja trimisă la cei mai mulţi colaboratori. Lucram la numărul trei. Avem şi o anchetă literară pe tema "Europa văzută de scriitori români de azi". Scriitorii interesaţi să participe pot găsi întrebările pe blogul revistei antiteze .

marți, august 31, 2010

Antiteze nr. 2 la tipar... Trăim nişte timpuri atât de netrebnice şi ticăloase încât peste tot, prin instituţii, vezi oameni fără pregătire, fără educaţie, fără cultură şi fără realizări personale (profesionale sau manageriale) în posturi de conducere, iar oamenii cu bun simţ, competenţi, precum şi tinerii valoroşi sunt marginalizaţi, sunt deliberat batjocoriţi şi umiliţi. Săracă ţară ajunsă pe mâini netrebnice...

marți, august 24, 2010

Vasile Baghiu, Himerismul sau încercarea de a împăca poezia cu viaţa (în Vatra, nr. 2 / 2010; tema numărului: Manifeste poetice)


Tema numărului de faţă al Vetrei îmi oferă plăcuta ocazia de a scrie din nou despre himerism. (1) Am intuit întotdeauna că mai devreme sau mai târziu poezia, în stilul himerist pe care l-am inventat, îmi va influenţa viaţa.

vineri, august 20, 2010

Vară. Întâlnire la Bran cu prietenii noştri din Germania, Anne şi Achim. Lucru la numărul doi al revistei "Antiteze": corecturi, înlocuiri de pătrăţele şi cerculeţe cu litere cu diacritice, făcut fotografii, selectarea textelor, muncă mereu. La serviciu atmosferă amestecată, proastă, cu ameninţarea reorganizării, atmosferă descurajantă în care nimănui nu pare să-i pese de nimic, aşa cum nu cred să mai fi fost în ultimii douăzeci de ani... Germana avansează parcă mai mult şi mai mult.

miercuri, iulie 28, 2010

"Antiteze", primul număr din seria nouă, a treia, a apărut. L-am trimis colaboratorilor şi mai multor cititori şi scriitori şi mă simt un pic mai liniştit, mai mulţumit, ca întotdeauna când reuşesc să duc la capăt un proiect. Acest proiect abia a început însă, sunt chiar foarte conştient de asta, aşa că mă pregătesc sufleteşte pentru numărul 2, adun din nou materiale (am deja nişte texte foarte bune), am lămurit în redacţie şi unele chestiuni administrative (corespondenţă, selecţia materialelor, clarificarea rolurilor, decizie etc.), privesc cu încredere spre viitor, încerc să ignor, ca în atâtea situaţii asemănătoare, neretribuirea muncii, încerc să menţin cât mai sus ştacheta valorii, încerc să trec senin peste insultele unora dintre cei respinşi de la publicare. Ecourile sunt deja foarte bune, ceea ce îmi dă curaj să merg mai departe. Aş posta aici versiunea pdf, dar nu ştiu cum... O să fac oarecari cercetări pe internet şi poate voi găsi soluţia...

Am gasit! Aici poate fi vazuta versiunea pdf a revistei "Antiteze":  http://issuu.com/vasiba/docs/antiteze1-2010

marți, iunie 29, 2010

Antiteze este la tipar. Am acceptat propunerea de a fi redactor-șef doar de amorul artei. Nu e ușor însă să faci față gusturilor diferite și intereselor nevăzute, nu e ușor să respingi asaltul mediocrității, nu e ușor să bați drumurile toată ziua la tipografie... Cât despre munca voluntară, aș zice că nu ar trebui să mă mai mir, că doar astfel de muncă prestez de ani de zile prin țărișoara noastră... Mă rog lui Dumnezeu ca revista să iasă până la urmă bine.

luni, aprilie 19, 2010

Când proiectele şi planurile sunt prea multe rişti, bineînţeles, cum se ştie, să nu reuşeşti cu nici unul. Iar când mai dau peste tine şi niscai răceli şi gripe, situaţia trebuie regândită, reformulată, externalizată (ca să folosesc un pic din limbajul unor terapeuţi celebri), pentru clarificări emoţionale, pentru împăcarea cu propria persoană. Scrisul încape şi el - vai de el! - pe undeva prin meandrele ontologice (ca să fiu anume foarte preţios), dar devine, în aceste condiţii, aproape clandestin, secret.

luni, aprilie 05, 2010


Ieri, Casiana Amihăesei, fiica naşilor noştri de cununie, imi trimite nişte poze cu un afiş mare din Grădina Copou din Iaşi prezentându-mă pe mine cu versuri, o scurtă prezentare, fotografie etc.... Drăguţ din partea ei că s-a pozat cu afişul. N-am ştiut de prezenţa mea la Copou. Se pare că au putut fi chiar şi auzite versuri de-ale mele la difuzoarele din preajma Teiului lui Eminescu. Întâmplarea mă bucură, fireşte, dar faptul că nimeni dintre organizatori nu mi-a trimis nici măcar un e-mail de înştiinţare îmi aduce totodată un sentiment ciudat, de parcă nu aş fi viu, ci clasic-zâmbind, ca să zic aşa, din cealaltă parte, postum... E bine şi aşa.

sâmbătă, aprilie 03, 2010

Pe blogul "Cartier" este postat un inventar al manifestelor literare. Am zărit şi himerismul meu pe acolo, bine sintetizat în prezentarea autorului, Gheorghe Erizanu... Mă gândesc să postez aici în aceste zile şi textul pe care l-am publicat în Vatra, cel mai recent pe tema himerismului... Poate sunt oameni interesaţi de subiect. Cine ştie?

"Inventarul manifestelor literare

După Onirismul lui Dimov și Țepeneag și Textualismul Generației 80, literatura română a intrat în Babelul manifestelor literare. Revista Vatra a făcut inventarul.

1. Himerismul. Inițiator Vasile Baghiu. Apărut în august 1998 în „România literară”. Cele patru trăsături ale himerismului: călătoria, transfigurarea, știința și boala. Călătorești prin poezie pentru a trăi viața. Transfigurarea îl scoate pe poet din eul biografist și provincial. Știința apare ca un suport logic. Boala ferește poezia de superficialitate.

2. Fracturismul. Inițaitori Dumitru Crudu și Marius Ianuș. A apărut în octombrie 1998 în „Monitorul de Brașov”. Antipostmodernism, antioptzecism, antinouzecist.

3. Utilitarismul. Inițiator Adrian Urmanov. Publicat în ianuarie 2003 în „Paradigma”.

4. Sufletismul. Inițiator Ion Maria prin volumul de versuri „Balene zburând”, publicat în 2003. Ars poetica blajinului.

5. Manifestul Cenclului din Turn. Membrii Cenaclului din Târgu Mureș. Devenit public în aprilie 2004. Lupta provinicialilor. Împotriva monopolizării pieței literare mureșene.

6. Deprimismul. Inițiator Gelu Vlașin. Anunțat în iulie 2004 prin cyberspace. Suprimarea conceptului de invidualitate și încarcerarea lui într-un sistem globalizant, distructiv și restrictiv.

7. Nunismul – Manifestul Nu-Nu. Inițiator Adrian Qruaenfels. Anunțat în decembrie 2005. Revelația estetică întrece orice formă de emoție senzorială. O formă de gândire postdadaistă pentru iubitorii de absurd și hedonism mental.

8. Manifestul partidului literar român. Inițiator Fluerașu Petre. Anunțat la 29 aprilie 2006. Luptă pe baricadele literare împotriva inculturii de clasă.

9. Boierismul. Inițiatori: Paul Bogdan, Radu Herinean, Felix Nicolau, Marius Marian Șolea. Anunțat în decembrie 2006. „A venit timpul să scriem și să gândim boierește: cu forță, vigoare, eleganță, evghenie, culoare.”

10. Manifestul poeziei europene. Inițiator Friedrich Michael. Publicat la 13 mai 2007 în revista „Tiuk!” Pentru o resurecție a vechiului spirit grec și întemeierea unei noi Europe.

Mai sunt. Doar a venit primăvara. Nu orice manifest literar produce și curent literar."

vineri, martie 19, 2010

Nicolae Sava despre "Himerus Alter în Rheinland" de Vasile Baghiu

Acest text a apărut în ziarul nemțean "Ceahlăul" (miercuri, 4 iunie 2003), în perioada în care mă aflam în rezidența literară germană "Künstlerdorf Schöppingen" și nu am putut afla despre el. Ieri, la o lansare de carte, poetul Nicolae Sava, autorul articolului, mi-a adus un exemplar de ziar pe care îl păstrase anume cu gândul că mi-l va oferi cândva.

marți, martie 16, 2010

A scrie și a trăi în același timp nu presupune nimic dramatic. Un scriitor, dacă nu se plânge de acest aspect dual al vieții sale, are toate șansele să transforme în literatură bună întreaga tensiune dintre viață și scris. Lipsa de discreție în această chestiune este întotdeauna neproductivă în plan literar.

luni, februarie 22, 2010

Lucrurile sunt pe drumul cel bun. Scriu de la stânga la dreapta. Sunt în stare să mă bucur de raza de soare care a ieșit azi dimineață printre nori. Am trimis manuscrisul romanului la altă editură. Aștept răspuns. Între timp, scriu la alt roman. Pun ordine în hârtii. Mă bucur de viață.

vineri, februarie 19, 2010

Multă vorbărie goală peste tot... Și lipsă de atenție... Comportament de turmă... Îmi vine să mă retrag în mine însumi, să nu mă mai adaug și eu acestui zgomot... Știu însă că e doar o stare trecătoare, că mâine voi gândi altfel... Aștept ziua de mâine...

miercuri, februarie 17, 2010

Dacă nici contractul, scris și semnat, cu o editură importantă nu mai este o garanție de publicare a cărții pentru un scriitor în zilele noastre, atunci mă întreb ce valoare mai poate avea simpla înțelegere verbală. Trecut recent printr-o astfel de experiență, după ce un an de zile prietenii m-au felicitat pentru norocul de a fi prins un contract pentru romanul meu, încerc să-mi revin. Încep din nou căutarea editorului. Nu sunt supărat pe nimeni. Știu bine în ce lume trăim. Sunt numai un pic derutat.

duminică, ianuarie 03, 2010

Sub titlul "Pe urmele lui Himerus Alter" am început să public în revista "Timpul", începând din numărul din noiembrie 2009, câte o pagină despre călătoriile mele din ultimii ani. Nu sunt însemnări de călătorie propriu-zise, ci mai curând nişte reflecţii despre poezie şi viaţă în jurul unor momente pe care le-am trăit în diferite locuri din Europa, adesea în legătură cu oameni pe care i-am cunoscut. Revista poate fi descarcată şi în format pdf la www.timpul.ro, iar în paginile ei pot fi citite multe alte lucruri interesante şi valoroase.

Trei răspunsuri despre romanul „Alergările unui scriitor” de la autorul lui, Vasile Baghiu (în Familia, "Cum?", rubrică susținută de Mircea Pricăjan)

1.  Cum s-a conturat ideea romanului „Alergările unui scriitor”? Ideea a apărut după ce începusem o serie de alergări în încercarea de a con...