joi, august 14, 2008

Sunt la a noua sau a zecea carte cu volumul acesta de poezie "Cât de departe am mers", dar faptul că ştiu că urmează să apară într-o lună sau două îmi dă aceleaşi emoţii pe care le-am trăit la fiecare carte. M-am gândit să nu mai pun nici o poză pe nici una din coperte. Doar numele autorului, titlul, editura pe prima coperta, iar pe coperta a patra un poem. In interior, pe una din primele pagini, cateva date bio-bibliografice şi atât. O văd cu un design simplu, elegant, poate chiar un pic sobru. Mă gândesc la această carte scrisă în peregrinările mele din ultimii ani prin Europa, mă gândesc şi la geamăna ei scrisă în engleză, care nu şi-a găsit încă editor, mă gândesc la lumea în care trăim, parcă din ce în ce mai indiferentă la lucruri de genul acesta, la poezie, la artă...

8 comentarii:

  1. visez de pe acum la un exemplar cu autograf...

    :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Te trec pe listă, iar la momentul potrivit îţi voi cere adresa. Intre obligaţiile contractuale pe care le am, ca autor, la publicarea acestei cărţi este şi aceea de a vinde 50 de exemplare. Voi reuşi oare? Cu tine, am deocamdata pe listă trei oameni interesati de cumpararea unui exemplar... Cum sunt ambiţios din fire şi cunosc şi ceva lume, între care se numără şi prietenii, trag nădejde că voi atinge ameţitoarea cifră de 50 la vânzarea acestei cărţi. Ca să nu mai spun că în acelaşi preţ (nu ştiu de pe acum cât va fi) intră - ca bonus - şi un autograf... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. pentru un autograf as fi cumparat si restul de 47 de carti, dar te-ai grabit sa-mi zici de bonus....

    :D :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Am ratat... :) Incerc să-mi vând "marfa", nici mai mult şi nici mai puţin, dar e limpede că nu am nici o chemare de nici o culoare în acest domeniu... :) Încerc, de semenea, să glumesc, dar e limpede că "umorul" meu trebuie explicat, aşa ca bancurile proaste... Chiar aşa... Hop şi eu cu autograful... Mă compătimesc, sufăr în tăcere şi încerc să învăţ cât mai mult din propriile greşeli, cu onoare şi demnitate, pentru că nu prea sunt în stare să învăţ, cum ar fi normal, din greşelile altora...

    RăspundețiȘtergere
  5. amu ca ai terminat cu psihologia, tre' sa te apuci de marketing! :D

    sau ma angajezi pe mine consultant, ca vand cartile, vand autografele, vand raspunsurile de pe blog contra-cost si te fac bogat peste noapte! =))

    RăspundețiȘtergere
  6. Crezi că se pot vinde toate lucrurile alea? :) Nu m-am gândit... Dacă e aşa, s-a facut! Batem palma... Să-mi spui condiţiile... :) Îmi amintesc că atunci când mi-a apărut prima carte am dat-o la oricine îmi ieşea în cale... Mi-a trebuit un oarecare timp să înţeleg, dar un astfel de gest nu este întotdeauna apreciat...

    RăspundețiȘtergere
  7. conditiile sunt: sa-mi dai autografe pe carti si sa nu spui la nimeni ca-mi place metafora aia cu cormoranii.

    (pe autografe o sa scot un pret foaaaaarte bun peste cativa ani cand vei fi ingrozitor de celebru, iar secretul ca citesc poezie o sa-mi vanda foarte bine "memoriile")


    :D :D

    RăspundețiȘtergere

Trei răspunsuri despre romanul „Alergările unui scriitor” de la autorul lui, Vasile Baghiu (în Familia, "Cum?", rubrică susținută de Mircea Pricăjan)

1.  Cum s-a conturat ideea romanului „Alergările unui scriitor”? Ideea a apărut după ce începusem o serie de alergări în încercarea de a con...