vineri, iulie 04, 2008

Când nu scriu poeme o perioadă mai lungă de timp am sentimentul unei aşteptări. Nu este însă acel tip de aşteptare pe care mi-o doresc, pentru că ştiu că poezia, dacă se lasă dusă de acest val, capătă nuanţe clişeizate, sentimentaliste, comune. Ceea ce am eu de făcut este să încerc să uit că ar trebui să scriu, să încerc să trăiesc toate stările care au aparenţa poeziei doar pentru ele însele, doar ca pe nişte întâmplări de viaţă pur şi simplu. Textul poetic este ceva la care se ajunge pe căi lăturalnice, ascunse, întortocheate. Aş zice că poemul scris se construieşte mai mult pe negarea stărilor care îl precede, pe ignorarea stărilor poetice. Iar aceasta se întîmplă pentru că poemul nu este expresia stărilor poetice ale autorului, cum greşit se spune la şcoală, ci varianta scrisă a poemului doar intuit, nescris, varianta scrisă a unei aşteptări intenţionat reprimate, cum ar zice Freud.

4 comentarii:

  1. o vreme chiar am crezut ca daca cercetez, intreb, citesc, o sa ma lamuresc cum e posibila poezia.
    fiecare poet insa isi explica altfel fenomenul asa ca eu ma afund intr-o ceata tot mai deasa...
    o sa-mi reprim intentionat aceasta asteptare :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Martin Heidegger încearcă în "Originea operei de artă" să explice mecanismul care te preocupă, să explice cum este posibilă opera de artă. Ştii, de asemenea, că există şi alte celebre încercări de acest tip, ca să nu-l amintesc decât pe "anticul" Aristotel. Ceea ce se poate spune este că departe de a se fi oferit până acum un sistem de legi în acest teritoriu, problema a căpătat şi mai multe nuanţe. Dar este firesc să fie aşa. Ceea ce cred eu că este mai important în aceste demersuri teoretice (uneori temerar-ştiinţifice, oricum admirabile) este încercarea însăşi, frumuseţea incursiunii în mecanismele operei de artă, ale poeziei, în cazul nostru. Personal, preţuiesc eseurile lui T.S. Eliot în aceeaşi măsură în care mă las purtat de subtilitatea şi frumuseţea unică a poemelor sale. Mai vorbim...

    RăspundețiȘtergere
  3. iar eu, pretuiesc faptul ca te apleci asupra nelinistilor mele legate de fenomenul poetic care-ti vor fi parand de buna seama amuzante de-acolo, din lumea ta... :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Departe de a mi se părea amuzante, neliniştile tale le consider demne de toată lauda. Le trăiesc şi eu şi cred că viaţa ar fi mai săracă sufleteşte fără ele.

    RăspundețiȘtergere

Trei răspunsuri despre romanul „Alergările unui scriitor” de la autorul lui, Vasile Baghiu (în Familia, "Cum?", rubrică susținută de Mircea Pricăjan)

1.  Cum s-a conturat ideea romanului „Alergările unui scriitor”? Ideea a apărut după ce începusem o serie de alergări în încercarea de a con...