Între viaţă, scris şi citit nu-mi mai rămâne prea mult de adăugat. Viaţa îmi dă un acut sentiment al clipei, scrisul mă face să mă gândesc, din când în când, la viitor, unde nu se întâmplă niciodată nimic, iar cititul mă duce puţin în urmă şi mă aduce încet-încetişor cu picioarele pe pământ. Cât despre "himerismul poetic", îl simt ca pe un instrument grozav prin care se poate călători, în ambele sensuri, între poezia scrisă și poezia trăită.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Trei răspunsuri despre romanul „Alergările unui scriitor” de la autorul lui, Vasile Baghiu (în Familia, "Cum?", rubrică susținută de Mircea Pricăjan)
1. Cum s-a conturat ideea romanului „Alergările unui scriitor”? Ideea a apărut după ce începusem o serie de alergări în încercarea de a con...
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
A apărut "Bucovina literară" (nr. 1-2-3, 2023), cu multe contribuții valoroase, ca de obicei, dar și cu povestirea mea "Totu...
-
Omul himeric trăiește poezia, dar nu face mult caz de această trăire pentru că nu este interesat de ecourile modului său de a percepe viaț...
-
Vasile Baghiu Călătoria sau școala himerică a poeziei trăite Între formele de trăire poetică accesibile în epoca noastră omului himeri...
-
Vasile Baghiu Oamenii și războaiele lor mici de fiecare zi Război între noi, uneori. Adesea, de fapt. Cu un război la propriu aproape, l...
Am terminat de citit zilele acestea, "Cine suntem", de Dan Puric. O carte în care ideile sunt destul de bine conturată şi care naşte în mintea noatră,a generaţiilor post-decembriste multe semne de întrebare. Ce părere aveţi dumneavoastră despre acestă carte?
RăspundețiȘtergereCosmin, îţi mulţumesc atât pentru comentariu cât şi pentru întrebare. Scuze pentru întârziere. Părerea mea despre această carte şi despre autorul ei este una foarte bună. Dan Puric se distinge de alţi artişti şi intelectuali din România de azi prin câteva lucruri importante. Mai întâi nu este şi anticomunist şi beneficiar al regimurilor comunist şi post-decembrist în acelaşi timp, aşa cum sunt cei mai mulţi intelectuali de la noi. El este pur şi simplu împotriva comuniştilor şi a Securităţii pe seama a două calităţi esenţiale: este român şi creştin în modul cel mai natural posibil. Apoi nu este o valoare închipuită, ci una reală, recunoscută în toată lumea. Îl admir pentru că îi arată cu degetul pe cei care au acaparat România şi o exploatează (clasa politică de azi), pentru că nu se jenează să-l mărturisească pe Isus Hristos (într-o epocă a blasfemiilor şi a intelectualismelor sterile) şi pentru că sare în apărarea noastră ca popor într-o vreme în care denigratorii sunt atât de mulţi. Îmi mai place de el pentru că reuşeşte să gândească cu propria minte. Iar faptul ca are carismă, ca atrage mulţimile, ca are o voce mi se pare un atu în plus. Naturaleţea şi autenticitatea lui este dincolo de orice dubiu. După părerea mea, el poate fi luat de model nu numai de generaţia voastră, dar şi de noi, aştia mai vîrstnici. Este un artist adevărat, un tată de familie bun şi un luptător. Sunt foarte bucuros ca a apărut un astfel de om în arena publică.
RăspundețiȘtergere