vineri, iunie 27, 2008

Revin la Praga... Mă gândesc la proiectul acesta de traduceri iniţiat de Attila Balasz, iar ceea ce mi se pare cel mai demn de laudă este faptul că proiectul are viitor, că vor urma antologii în suedeză, norvegiană, daneză şi că sunt şanse ca poeţii antologaţi să călătorească şi în aceste spaţii. Attila este ambiţios şi ordonat, aşa că nu am nici o îndoială că va reuşi. Mă impresionează, de asemenea, modestia acestui poet, faptul că stă în spatele faptelor lui. Un astfel de proiect şi un astfel de om ar trebui să primească mai mult sprijin. Şi sper că îl va primi... Cât despre Praga, Praga este oraşul care, între altele, mi-a oferit şansa să comunic pur şi simplu cu scriitori pe care altfel nu-i întâlnesc în ţară, eu nefiind, din motive despre care va trebui poate să vorbesc odată, un obişnuit al festivalurilor şi recitalurilor. Nici chiar cu Adrian Alui Gheorghe, concitadinul meu, nu am avut în ultimii ani punţi de legătură, iar asta s-a întâmplat mai curând din motive extraliterare, motive care mi-ar plăcea să dispară pur şi simplu, încetul cu încetul, pentru a oferi, omeneşte vorbind, o şansă păcii pe pământ... Dacă doi scriitori care trăiesc în acelaşi oraş nu reuşesc să bea o cafea împreună din când în când, atunci aceasta e o problemă. Mă gândesc că dacă renunţăm la orgolii şi reuşim să ţinem sub control sfânta invidia românească, dacă ne respectăm unii pe alţii ca oameni şi ca scriitori, probabil că toate s-ar rezolva. A trebuit să vină excursia de la Praga ca să îl aud toastând la bere pe autorul "Ceremoniilor insidioase" "Trăiască prietenia nemţeano-nemţeană!". Iar acest lucru nu e puţin... Apoi, am schimbat câteva vorbe cu Gabriel Chifu, un om cu o fire prietenoasă, am glumit cu Ioan Moldovan, poetul taciturn de la "Familia", am glumit şi cu cei doi scriitori maghiari, Attila şi Szolt. Praga mi-a oferit şansa acestei comunicări. Îmi doresc ca spiritul de prietenie care a planat deasupra noastră în oraşul lui Kundera să lucreze şi mai departe.

joi, iunie 26, 2008

Am fost la Praga şi nu am scris nimic aici. Am fost acolo între 9 iunie şi 13 iunie. I.C.R. a suportat diurna de 105 euro, iar U.S. susţinerea financiară de 200 euro a călătoriei. Cum m-am încadrat la cheltuielile pentru benzină, am preferat să merg cu maşina şi să o iau şi pe Iuliana cu mine. De la Cluj l-am luat şi pe scriitorul Karacsonyi Zsolt. Am fost găzduiţi prima noapte la Velky Meder, în Slovacia, la Plauter Kuria, un loc minunat, o staţiune balneară specială, aflată între trei capitale şi la mică distanţă de ele: Viena, Bratislava, Praga. Aici ne-a aşteptat Peter, proprietarul pensiunii, ospitalier cum îl ştiam, şi Attila Balazs, autorul proiectului acestor antologii de poeţi români şi al călătoriilor.



Dimineaţa, plecăm spre Praga. Merge şi Attila cu noi. Ajungem după-amiază, după un drum mai mult pe autostradă (excelent, de altfel), în care am discutat relaxaţi despre literatură şi viaţa literară. Devin şi eu conştient că în România se scrie şi o literatură în limba maghiară, diferită de cea din Ungaria, pe care noi românii nu prea o cunoaştem. Ajungem la Praga la Institutul Cultural Maghiar, unde urma să stăm două zile. Parcăm maşina în faţa institutului. Incredibil să poţi parca chiar în centrul oraşului... Suntem primiţi foarte bine, de oameni prietenoşi, tineri cei mai mulţi, români şi unguri. Cazarea, confortabilă. Ne întâlnim şi cu ceilalţi scriitori, cu Adrian Alui Gheorghe, care a venit cu soţia lui Carolina, ne întâlnim cu Gabriel Chifu şi Ioan Moldovan.



Ne plimbăm prin oraş, stăm în pieţele mari şi ne uităm şi noi la meciuri pe ecranele imense, ca toată lumea, intrăm în hrubele răcoroase, bem bere, pălăvrăgim despre literatură, râdem, ne simţim excelent, îmbrăţişaţi parcă de oraşul plin de poezie al lui Kafka.







Sunt plăcut impresionat de politeţea şi manierele tânărului director al I.C.R. Praga, Mircea Dan Duţă, un om foarte şcolit, inteligent, manierat. Aveam să văd a doua zi, la recital cât de deschis e la minte şi cum ştie să facă spectacol, profesionist, doar cu nişte poeţi pe o scenă. Alerga pur şi simplu între noi şi public, ne adresa întrebări, ne ruga să citim un text, revenea la întrebări, dădea fuga iar să afle o părere din sală. M-am simţit ca la lecturile publice din Occident, iar ceilalţi poeţi, Adrian Alui Gheorghe, Gabriel Chifu, Ioan Moldovan, Attila Balasz şi Karacsonyi Szolt, au fost toţi foarte inspiraţi şi s-au făcut plăcuţi publicului.





Sunt fericit că am citit şi eu câteva poezii unor praghezi, care au fost atât de drăguţi să renunţe să vadă meciul cu echipa lor naţională şi să vină la recitalul nostru. Sunt bucuros că am avut şansa să le vorbesc un pic despre "himerismul" meu. Cel mai fericit am fost însă că Iuliana a venit cu mine. Mi-a fost mereu destul de greu să călătoresc prin Europa de unul singur în ultimii ani, aşa că prezenţa ei alături de mine, şi încă la Praga, a însemnat foarte mult. Ne-am plimbat, am admirat oraşul, am privit Vâltava de pe Podul Carol, am văzut şi schimbarea gărzii la Castel, am respirat pur şi simplu aerul încărcat de istorie, poezie şi mister al Pragăi pe care nu o mai văzusem până atunci.









Mai mult, atmosfera a fost bună, m-am bucurat de compania unor oameni prietenoşi.



Iar la întoarcere, după Cluj, am oprit cu Adrian şi Carolina şi am luat masa la un han pe care îl ştiau ei. O grădină splendidă şi mâncare excelentă. Ca să nu mai spun de conversaţie... Plăcută, relaxată, aşa cum nu mai experimentasem de ani şi ani cu Adrian.



Am multe de spus despre această călătorie, fireşte, dar voi face aceasta altă dată. Praga a fost ca şi cum aş fi scris un poem bun.

miercuri, iunie 04, 2008

Cartea "Cine suntem" a lui Dan Puric îmi ţine companie în aceste zile. Mai înainte de orice comentariu, pot să spun un singur lucru: Există speranţă!