Între viaţă, scris şi citit nu-mi mai rămâne prea mult de adăugat. Viaţa îmi dă un acut sentiment al clipei, scrisul mă face să mă gândesc, din când în când, la viitor, unde nu se întâmplă niciodată nimic, iar cititul mă duce puţin în urmă şi mă aduce încet-încetişor cu picioarele pe pământ. Cât despre "himerismul poetic", îl simt ca pe un instrument grozav prin care se poate călători, în ambele sensuri, între poezia scrisă și poezia trăită.
sâmbătă, aprilie 26, 2008
miercuri, aprilie 23, 2008
Ieri am ascultat la Radio Romania Cultural un interviu interesant cu o poetă din Neamţ, care locuieşte acum la Braşov. Numele ei este Adriana Lisandru. Nu ştiam despre ea nimic până la această prezenţă la radio, dar mi-a plăcut naturaleţea, lipsa totală de artificialitate a atitudinii ei faţă de propria creaţie. Nimic din morga imatură a atâtor autori care vorbesc adesea parcă dintr-o ramă. Tot ieri am răspuns prin e-mail întrebărilor unei poete americane. A ieşit un interviu pe care îl va publica ea pe undeva pe acolo prin America. Acum trebuie să încep să scriu articolul pentru revista SpectActor a lui Nicolae Coande. Ar mai trebui să pun în ordine materialele adunate pentru lucrarea de pedagogie în aşa fel încât să pot începe redactarea după Paşte. Pomii pe care i-am plantat ieri în spatele blocului dau semne că s-au prins. Plouă. Mă rog să am puterea de a mă autodisciplina mai mult, de a reîncepe odată şi odată, fără patimă şi fără părtinire, incursiunea critică în literatura contemporană. Mă pregătesc sufleteşte.
miercuri, aprilie 09, 2008
E primăvară la Piatra Neamţ. Lumea a ieşit azi pe străzi, prin parcuri. Este atât de bine uneori şi atât de frumos să trăieşti încât acest sentiment devine copleşitor. E primăvară cu adevărat, iar eu m-am găsit la bibliotecă în volumul "O panoramă critică a poeziei româneşti din secolul al XX-lea" de Marin Mincu. Secolul al XX-lea a rămas în urmă, odată cu mine, cel de atunci. Este o victorie literară adevărată. Păşesc pe străzi cu mulţumire în suflet şi cu discreţie maximă.
miercuri, aprilie 02, 2008
Întâmplare cu scriitori... Tocmai ieşisem de la biblioteca "G. T. Kirileanu", unde mai avansasem un pic în proiectele mele măreţe, când m-a sunat pe mobil Ovidiu Nimigean. M-a întrebat unde sunt şi dacă am putea să ne întâlnim. I-am spus că sunt chiar în faţa bibliotecii. Coincidenţă neobişnuită: mă sunase de la cinci metri distanţă de mine fără să mă fi văzut. Era chiar acolo. Ne-am amuzat puţin, apoi am stat undeva la un suc şi o bere ca să ne bucurăm de bucuria lui pentru primirea premiului "Observator cultural". Îl merita pe deplin.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Trei răspunsuri despre romanul „Alergările unui scriitor” de la autorul lui, Vasile Baghiu (în Familia, "Cum?", rubrică susținută de Mircea Pricăjan)
1. Cum s-a conturat ideea romanului „Alergările unui scriitor”? Ideea a apărut după ce începusem o serie de alergări în încercarea de a con...
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
A apărut "Bucovina literară" (nr. 1-2-3, 2023), cu multe contribuții valoroase, ca de obicei, dar și cu povestirea mea "Totu...
-
Omul himeric trăiește poezia, dar nu face mult caz de această trăire pentru că nu este interesat de ecourile modului său de a percepe viaț...
-
Vasile Baghiu Călătoria sau școala himerică a poeziei trăite Între formele de trăire poetică accesibile în epoca noastră omului himeri...
-
Vasile Baghiu Oamenii și războaiele lor mici de fiecare zi Război între noi, uneori. Adesea, de fapt. Cu un război la propriu aproape, l...