joi, ianuarie 24, 2008

Se spune că poezia ar aparţine numai tinereţii. Aceasta poate fi adevărat. La patruzeci şi doi nu mai sunt chiar tânăr. Poate că de aceea nu mai scriu poezie aşa cum scriam odată, scriind pur şi simplu un întreg poem pe o foaie de hârtie pe un colţ de masă. Acum scriu după îndelungi reflecţii şi dialoguri cu mine însumi, după zile în care simt că un fel de sentiment confuz ar vrea să se familiarizeze cu mine, după ce un vers devine suficient de bun încât să fie spus şi scris. Sunt tentat să dau vina pe lipsa inspiraţiei, dar cred că ar trebui mai curând să iau în considerare acest nou “mecanism” care încearcă să mă facă atent la propria sensibilitate, care încearcă să mă menţină viu. Voi vedea…

2 comentarii:

  1. daca Bachelard are dreptate ca "Poezia cauta clipa", alegerea nu mai este a ta! :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, are dreptate Bachelard, nimic de zis... A citit multe cărţi şi ştie mai bine... :) Dar mă gândesc că dacă până acum m-aş fi lăsat în baza lui, nu ştiu dacă mai discutam eu acum pe blog cu o cititoare... N-ar fi fost rău nici aşa, pentru că înseamnă să fii lipsit de imaginaţie ca scriitor să pui totul pe seama scrisului şi să-ţi construieşti viaţa numai învârtindu-te în jurul scrisului, a literaturii şi a chestiilor de acest fel... Ca să nu mai spun că ar presupune chiar să fii un pic cam nătâng să te lipseşti de bucuria de a trăi. Oricum, cred că totul este sub control... Sau cel puţin aşa cred... Îmi văd de treaba mea înainte. Nici capul nu mă doare! Am la îndemână pixuri, carnete... Când poezia va găsi "clipa", eu voi fi pregătit... Nimic dramatic. Mai fac şi eu fiţe, aşa, ca scriitorii, ca artiştii...

    RăspundețiȘtergere