luni, decembrie 10, 2007

Poetul Nicolae Coande, prietenul meu, se întreabă într-un e-mail pe care l-am primit zilele trecute (sper să nu se supere că îl bârfesc aici, mai ales că e de bine) dacă blogurile nu ar fi cumva noile "mall-uri" ale scriitorului de azi, unde - zice el - "toată lumea intră cu căruţa şi ia ce vrea". Are dreptate şi admir îngrijorarea lui, dar aş zice că lumea s-a schimbat, şi apoi nu văd nimic dramatic nici în această formă de a te arăta lumii, pur şi simplu pentru că un blog nu schimbă lumea, nu face gaură în cer şi cred că nici nu te face mai cunoscut. E doar o experienţă ca multe alte experienţe, pe care eu unul nu mi-o refuz, la fel cum îmi place din când în când să beau un pahar de vin (hai două, dar nu mai multe!) cu prietenii.

8 comentarii:

  1. Nu pun la indoiala indreptatirea cu care se ingrijoreaza N. Coande ca noi, "carutasii", intram in "mall"-urile scriitoricesti si luam ce vrem...
    Poate se va simti mai putin amenintat daca-l asiguram ca luam doar "painea zilnica" si ca ne scoatem intotdeauna palaria...

    RăspundețiȘtergere
  2. M-am convins din ce în ce mai mult în ultimii ani, văzând lipsurile tot mai mari în educaţie ale oamenilor din ţara noastră şi chiar ale celor mai tineri, că scriitorii ar trebui să coboare din ramă şi să comunice cu lumea. Acesta este şi imboldul iniţierii acestui site, între altele. Acesta este şi motivul pentru care de ani de zile mă duc prin şcoli la orele de dirigenţie şi le vorbesc copiilor de diferite vârste despre ce pierd ei dacă nu citesc şi ce câştigă dacă citesc. Nimeni nu mă obligă să fac asta şi nici nu mă plăteşte nimeni pentru aşa ceva. Uneori întâmpin rezistenţă chiar din partea dascălilor, dar în general merge. Instituţia la care lucrez ca educator pentru sănătate (aşa cum sunt toate instituţiile din ţărişoara noastră) nu este interesată de activităţi, ci de raportarea de activităţi. Uniunea Scriitorilor a iniţiat, în sfârşit, un program de lecturi publice plătite, în care scriitori citesc elevilor de liceu poezii. Cei care au citit însă, pe bani, s-au ales între ei, că la miere se îngrămădeşte toată lumea. Pe mine nimeni nu m-a întrebat: "Băi, fraiere, tu nu vrei să iei şi tu 200 de euro pe activitatea asta dacă tot o faci aşa de-amoru' artei?" Nu. Eu fac apostolaaat, sigur ca da, eu ma jertfesc, vezi bine, pentru binele naţiei. Cum să aşteptăm ca oamenii să ne respecte şi să ţină cont de mesajul nostru, atunci când se întâmplă chiar să avem un mesaj dacă nu stăm de vorbă cu oamenii? Fireşte că există un risc. Îţi pierzi şi aura de mister, ca scriitor, şi te şi risipeşti în activităţi care iau timp şi energie în defavoarea cărţilor care aşteaptă să le scrii, dar nimic nu se face fără sacrificiu. Na, că am început să mă plâng! Ba mă mai şi cred vreun Spiru Haret, vreun Gheorghe Lazăr, vai de capul meu... Prietenul meu Nicolae Coande nu e dintre cei care stau deoparte. Şi-a pus şi el pielea la saramura cum se spune, a scris prin ziare, s-a bătut şi el cu impostura, cu incultura şi cu tonele de mîrlanie şi s-o fi săturat. Îl înţeleg. Totuşi, altă cale nu există, Nicolae. Pe scurt, că uite, m-am luat cu vorba, nu ştiu cine eşti "anonim", dar dacă îţi place ceea ce găseşti aici sau pe alt blog de scriitor, atunci "mall"-urile astea merită cultivate. Ca să nu mai spun că mai stă lumea de vorbă...

    RăspundețiȘtergere
  3. acelasi vechi anonim, sunt, mi-am facut din anonimat o profesie. :D
    am avut mereu ceva de ascuns, mereu o frica nelamurita, am trait mereu in umbra, cu surprinzatoarea indrazneala de-a privi dincolo de ea...

    RăspundețiȘtergere
  4. OK, no problem! E opţiunea ta şi dreptul tău.
    Vasile

    RăspundețiȘtergere
  5. "Uit mereu ca mi-ar fi fost mai usor poate/
    Fara aceste tertipuri ieftine de care ma agat..."

    RăspundețiȘtergere
  6. Dar astea sunt versurile mele... Bine că le recunosc, că de ştiut pe de rost nu le-am ştiut niciodată. Nu mai am ce sa spun, pentru că înţeleg că sunt bătut cu propriile arme...

    RăspundețiȘtergere
  7. trebuie sa ma opresc si eu, pentru ca Himerus Alter ma priveste ironic :))

    "Et in Arcadia ego", domule Alter!

    (cu voia ta, ma voi numi Arcadia)

    RăspundețiȘtergere
  8. Bine, Arcadia. Îţi mulţumesc că ai intrat pe blog şi îţi mulţumesc pentru comentariile tale, care îmi arată că ai şi răsfoit prin cărţile mele publicate - vai de soarta lor! - pe ici pe colo. Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere

Trei răspunsuri despre romanul „Alergările unui scriitor” de la autorul lui, Vasile Baghiu (în Familia, "Cum?", rubrică susținută de Mircea Pricăjan)

1.  Cum s-a conturat ideea romanului „Alergările unui scriitor”? Ideea a apărut după ce începusem o serie de alergări în încercarea de a con...