vineri, noiembrie 30, 2007

Peste o oră am întâlnire cu elevii unei şcoli la bibliotecă. Le voi vorbi despre SIDA, în special despre excluderea socială a celor pozitivi, dar şi despre importanţa cititului cărţilor în adolescenţă. Chiar dacă simt uneori că vorbesc în pustiu, cred că efortul acesta merită să fie făcut. Nu se ştie niciodată. Dacă în general copiii de azi se lasă influenţaţi de tot felul de false valori, de ce nu s-ar lăsa influenţaţi şi de nişte sfaturi ale unuia ca mine? Cred că toţi scriitorii ar trebui să îşi folosească influenţa în această direcţie. Altfel, mâine-poimâine nu vom mai avea cititori...

joi, noiembrie 29, 2007

Spre seară, acum, mă chinui un pic cu aranjarea acestei pagini. Fac greşeli. Din neştiinţă, anulez ore întregi de muncă doar apăsând pe un buton greşit... Poate aşa se întâmplă şi cu unele amintiri: cineva apasă unde nu trebuie.

sâmbătă, noiembrie 24, 2007

Miercuri seara, la "Casa Universitarilor" din Iaşi, primesc Premiul Uniunii Scriitorilor (filiala Iaşi). Ceremonia (aşa cum sunt ele ceremoniile şi festivităţile la noi) s-a derulat în general bine. Mă aşteptam eu să fiu invitat să spun câteva cuvinte, dar poate că e mai bine aşa, fără cuvinte. E mai bine uneori să stai în banca ta. Aşa mi-a spus şi Iuliana, care venise cu mine. Valeriu Stancu, maestrul de ceremonii, se străduia să dea solemnitate momentului, ceea ce mi l-a făcut şi mai simpatic. Atmosfera a fost în general bună, prietenoasă, primitoare. Şi m-am bucurat că i-am văzut pe Cristian Simionescu şi pe Nichita Danilov, pe care nu-i mai văzusem de un car de ani. Şi m-am bucurat că i-am văzut şi pe toţi ceilalţi. Iar recunoaşterea venită din partea lor, prin acest acest premiu, este un lucru pe care îl preţuiesc cum se cuvine. Ce păcat că "Ospiciul", cartea premiată, nu se găseşte în librării! Că uite, s-a scris şi în "România liberă despre premiu, au pus acolo chiar şi o poză a mea zâmbitoare, o poză mare, m-au întrebat şi oamenii de unde pot cumpăra cartea, iar cartea nu e nicăieri. Nicolae Ţone, editorul, mi-a spus la telefon că se bucură pentru premiu. Îl cred. Ar fi fost şi mai bine, mă gândesc, dacă bucuria lui l-ar fi îndemnat să scoată un nou tiraj (chiar cu o banderolă pe care să scrie că romanul a fost premiat) pe care să-l răspândească în librării, măcar în principalele centre universitare, măcar la Piatra Neamţ... Ar fi fost bine, dar nu e. Poate că va fi.

marți, noiembrie 20, 2007

Da, în sfârşit, după îndelungi deliberări, ceva sigur despre premiu: sunt câştigătorul Premiului pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi pentru anul acesta. Nu sună prea rău. O întrebare ar fi, desigur, ce simt eu în momentele acestea. Parcă aşa întreabă ziariştii, nu? Ei bine, simt că într-un fel s-a făcut dreptate. Au întârziat ei un pic, au venit cu acest premiu abia la această a şaptea (sau a opta?) carte, pentru că au fost incomodaţi mereu de neapartenenţa mea la vreun grup, la vreo bisericuţă, precum şi de atitudinea mea critică din articole. Na, că nu mă pot abţine de la critici... Una peste alta, mă simt bine, aşadar, şi le sunt recunoscător în sufletul meu celor care au decis că "Ospiciul" merită acest premiu. E o consolare şi o încurajare. Scriitorii au nevoie şi ei de recunoaştere ca să poată merge mai departe, ca să poată scrie alte pagini. Eu cel puţin sunt sigur că sunt dintre aceia. În ultimii ani, tot prin străinătăţuri, începusem să mă îndepărtez de lumea literară de la noi, să-mi iau gândul într-un fel. Sper că acest moment este o nouă apropiere, pe care mi-o doresc şi de care sunt bucuros cu adevărat.

vineri, noiembrie 16, 2007

N-am aflat încă nimic despre premiu. Se mai dezbate. Luni se pare că vom şti ceva sigur. Week-end plăcut, Vasile!

Iulian Boldea mă invită să scriu pentru un număr din Vatra dedicat lui Ion Mureşan. Ar fi acum o bună ocazie să-mi dezmorţesc ideile, simţămintele, sentimentele "critice" adormite, lăsate prin cele străinătăţuri europeneşti. Să vedem... Până pe 25 decembrie mai este chiar oleacă.

Citesc pe blogul lui Emil Brumaru nişte chestii haioase tare şi simpatice foc.

miercuri, noiembrie 14, 2007

Vineri, vizita lui Ovidiu Nimigean îmi reaprinde entuziasmele literare de altadată. Mă gândesc să scriu din nou critică literară. Mi-ar trebui însă o pagina sau o jumătate de pagina într-o revistă. Sâmbătă, Emil Nicolae scrie în Realitatea o ştire cu titlul "Un premiu pentru Vasile Baghiu?". Spune că aş fi între favoriţii la premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi. Mâine vom afla sigur. Mi-ar plăcea să se întâmple.